Înțeleg că Băsescu lăcrimează rememorând istoria copiilor FSN-ului.
Singurul om care merită cu adevărat respect din sala aceea este însă cel pe care mulți l-au numit papagal, de care au râs majoritatea și care încearcă marea cu degetul participând în cursa pentru președinția formațiunii politice: Theodor Paleologu. De ce spun asta: azi dimineață am descoperit încă o nouă probă că trăim într-o țară în care nu există dreptate, nici principii sau valori, ci doar șmecherii. Un corp de clădire de o reală valoare arhitecturală, parte a unui monument istoric, a fost dărâmat săptămâna aceasta, cu girul Primăriei Capitalei și al Ministerului Culturii, pentru a face loc unei monstruoase clădiri de birouri ce va produce multe milioane pentru proprietari.
Cine credeți că s-a pus în calea buldozerelor, ca un adevărat Don Quijote, cu propria mașină, încasând chiar și o amendă? Paleologu, din care citez: “Este inca o distrugere a patrimoniului urban bucurestean. Poate are acte in regula, insa institutia care le-a dat nu este in regula. Imi pare rau ca ministrul actual este pasiv la astfel de evenimente”, declara pentru HotNews.ro Paleologu.
Așa încât o fi el “papagal” sau “soldățel’”, dar măcar e unul cu sentimente, care se implică și căruia îi pasă. În rest, trăim într-o țară în care dreptatea umblă cu capul spart, condusă de Băsescu, Boc & company. Totul se face prin șmecherie și păcăleli. De-aia mă doare în cot de lacrimile lui Băsescu.
Înțeleg că Băsescu lăcrimează rememorând istoria copiilor FSN-ului.
Singurul om care merită cu adevărat respect din sala aceea este însă cel pe care mulți l-au numit papagal, de care au râs majoritatea și care încearcă marea cu degetul participând în cursa pentru președinția formațiunii politice: Theodor Paleologu. De ce spun asta: azi dimineață am descoperit încă o nouă probă că trăim într-o țară în care nu există d