De ce ţările din estul Europei investesc milioane de euro pentru a pregăti un număr muzical care să le reprezinte la Eurovision sau de ce unele state dau punctajul cel mai mare vecinilor (ţările baltice, Scandinavia)? Un grup de cercetători, intelectuali, sociologi şi academicieni încearcă să răspundă la aceste întrebări, în cadrul primului studiu academic despre Eurovision, informează Spiegel online.
Un grup de intelectuali şi profesori de teatru şi spectacol de la Universitatea din Warwick şi de la Universitatea din Londra au lansat un proiect prin care analizează impactul pe care Eurovisionul l-a avut asupra societăţii, după căderea Cortinei de Fier. Ei iau în calcul mai multe aspecte socio-culturale ale Eurovsionului. Spre exemplu, de ce ţările învecinate îşi acordă una alteia cel mai mare punctaj sau cum de s-a ajuns ca ţări care nu fac parte din Europa să poată participa la concurs. În timpul Războiului Rece, la Eurovision participau 25 de ţări, acum sunt peste 43.
"Eurovisionul este o arenă la baza căreia stă identitatea naţională dar şi cea europeană. Este un eveniment care încearcă să definească frontierele şi limitele Europei", spune Gluhovic, cercetător în cadrul proiectului. "Prima întrebare care mi-o pun oamenii este de ce participă şi Israelul, Rusia, Azerbaidjan sau Georgia" spune Fricker, coordonatoarea proiectului. Diversitatea geografică a Eurovisionului se datorează organizatorului evenimentului - the European Broadcasting Union, care nu are nici o legătură cu Uniunea Europeană şi lasă orice naţie membră a ei să participe cu un cântec în concurs. În trecut ţări precum Maroc sau Kazakhastan au concurat la Eurovision.
Şefa echipei de cercetători este Karen Fricker, lector în teatru contemporan la Royal Holloway, Universitatea din Londra. Ea a făcut echipă în 2008 cu Milija Gluhovic, asistent la catedra de teatru şi spectacol a Uni
