Umberto Eco, "Cimitirul din Praga", traducere si note de Stefania Mincu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 454 pag.
Savant si romancier, il dottore Umberto Eco stie cum sa-si faca agreabila eruditia si publicului larg. La 79 de ani, continua sa-si sporeasca opera compusa din studii si eseuri, romane (toate best-sellers) si savuroasa publicistica. Majoritatea cartilor lui au fost traduse in Romania, unde admiratorii nu-i sunt putini. Cel mai recent roman i-a aparut la Polirom doar la cateva luni dupa editia originala si concomitent cu traducerea franceza. In Italia si Franta, "Cimitirul din Praga" a generat polemici, iar unii cronicari au avut obiectii ideologice si i-au reprosat prolixitatea intrigii. Eram de aceea curioasa daca aceste critici se datoreaza faptului ca faimoasa inteligenta ludica si stiinta literara a lui Eco s-au mai uzat cu varsta sau de vina e doar subiectul provocator: antisemitismul si manipularea lui politica. Eruditul si-a ales de data aceasta secolul XIX pentru un roman istoric ce aduna in matca o abundenta de surse documentare si livresti. Atat de multe si cu atata faconda, incat uneori sufoca povestea, oricum anevoie de descurcat din pricina tehnicii narative. Constient de asta, Eco isi ajuta cititorul, adaugand la final un tabel ce clarifica raportul dintre capitole si succesiunea evenimentelor, dintre intriga si istorie. Si tot la sfarsit, precizeaza ca singurul personaj fictiv e protagonistul, Simone Simonini, toate celelalte, multe, "au existat realmente si au facut si spus lucrurile pe care le spun si le fac in acest roman". Povestea, ce pare la inceput haotica, e spusa de trei voci, demarcate prin corpuri de litera diferite. Una e a lui Simone Simonini, aproape septuagenar si partial amnezic, care tine in 1897-98 un jurnal cu flash-back-uri ce-i reconstituie lacunar biografia. Alta e a unui misterios abate Dalla Picco
