Alegerea lui Vasile Blaga ca preşedinte al PDL i-ar mulţumi în primul rând pe susţinătorii USL, spun sondajele. Acest adevăr, devenit evident cu mult înaintea cercetărilor sociologice, se împleteşte cu un altul. Un PDL condus de Vasile Blaga nu ar putea lua sub nici o formă mai mult de 25% în alegerile de anul viitor şi de nicicând. 25% este scorul maxim pe care maşinăria de partid a primarilor portocalii, bine strunită de "caporal", l-ar putea atinge cu metodele bine cunoscute, patentate în anii de glorie ai FSN-ului. La mai mult de atât, însă, un PDL condus de Vasile Blaga nu are cum să spere.

Nici măcar unul dintre votanţii PSD-ului sau PNL-ului nu îşi va schimba părerea asupra guvernării din ultimii ani şi nici nu îi va găsi circumstanţe atenuante lui Blaga, pentru că a fost doar secund în executivul lui Boc. Nici pasivii electorali nu vor renunţa de dragul "buldogului" la lehamitea cu care privesc tot ce se întâmplă în politică. Şi nu din cauza charismei lipsă la apel, nici a faptului că văd şi în el tot ce urăsc la ceilalţi politicieni, ci mai ales pentru că nu le promite nimic. Care este viziunea lui? Dar are vreuna? Spre ce vrea să-i îndrepte?

Mai grav pentru PDL este că votanţii care îşi iau azimutul direct de la Băsescu şi care au privit mai tot timpul partidul ca pe un apendice cvasi-inutil şi urât mirositor - electorat care procentual reprezintă exact diferenţa dintre cei 25% şi cel mai bun scor pe care l-a luat vreodată PDL - vor proceda în 2012 întocmai cum au făcut-o şi în 2008, la alegerile pentru Capitală. Îl vor lăsa din nou pe Blaga cu ochii în soare. Se vor mulţumi să suspine privind la cer după partidul pe care tot îl aşteaptă, dar care refuză cu încăpăţânare să se pogoare în ciuda dorinţei lor sincere şi a rugăminţilor fierbinţi. Doar că vor suspina de acasă. Vor refuza să mai suspine în timp ce bagâ în urnă şi un vot pen