Gazeta a fost acasă la mijlocaşul Ionuţ Neagu (21 de ani), în comuna Smîrdan de lîngă Galaţi, şi a vorbit cu părinţii fotbalistului care a făcut naveta de la 11 ani ca să ajungă să se bată la titlu cu Oţelul
În Smîrdan e o uliţă care trece chiar prin faţa Poştei. În curtea ultimei case de pe stînga, chiar unde se înfundă drumul vălurit din pămînt, ieri îşi trăgea sufletul la umbra unui nuc Neculai Neagu. Bărbatul cărunt s-a aşezat pe un buştean şi şi-a potrivit pălăria mai spre creştetul capului. Soţia lui e în casă şi frămîntă cornuleţe. Cei doi se "tratează" diferit, ajunşi la vremea marilor emoţii pentru cel mai mic dintre cei cinci fraţi şi surori, Ionuţ.
De-a lungul vieţii omul a jucat şi fotbal, s-a călit în Combinat şi a tras la muncile cîmpului. Dar tot tremură pentru că se apropie finala cu Poli Timişoara: "Sigur nu mă duc la meci! Nici nu cred că o să mă uit! Eu am şi probleme cu inima... Mi-au făcut-o cu Dinamo şi mi-a fost rău două zile, nu mai vreau!".
"N-avea talent la săpat"
Ionuţ e la antrenament. Neculai se uită undeva spre dealul din spatele casei, pe unde o pornea spre cîmp, lăsîndu-l pe fiul lui să aibă grijă de păsările din curte. "Nu-l luam cu noi că era prea micuţ. Dar nici nu stătea acasă. Abia făceam cîţiva paşi cît să ne facem nevăzuţi, că el şi fugea să bată mingea pe maidan. Îi auzeam pe copii că-l strigau pe Ionuţ: «Uite-l, bă, şi pe «Cap alb»! I-au zis aşa pentru că avea păr gălbui. Năzdrăvanul pleca, juca cît juca, dar avea grijă să fie în curte şi să le dea de mîncare la păsări pînă cînd ne întoarceam noi de la muncă. Vezi, Doamne, ca şi cum nici nu s-ar fi clintit din loc", îşi aminteşte rîzînd tatăl fotbalistului gălăţean. "Odată l-am luat cu noi la vie. A dat cu sapa din loc în loc şi a ieşit primul la capătul rîndului. «Aoleu, tată, tu nu eşti bun deloc de muncă», ţin minte că i-
