Am asistat, în urmă cu câteva zile, la încă o reuşită a procurorilor DIICOT şi poliţiştilor din cadrul BCCO Alba Iulia: destructurarea unei reţele infracţionale ai cărei membri operau, se pare, cu aprobarea tacită a conducerii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Alba. Arestarea directorului adjunct al DGFP Alba, Ioan Dobra şi a altor trei angajaţi din subordinea acestuia a blocat încă o dată activitatea finanţiştilor, care abia dacă îşi reveniseră după arestarea, în luna noiembrie, a directorului Anghel Bogin.

Cine-i mai periculos, hoţul sau ce-l care nu-l descoperă?

De miercuri, ziua în care care magistraţii Curţii de Apel Alba Iulia au emis mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile pe numele lui Ioan Dobra, Dorin Conţan, Mihail Ioan Sârbu şi Dănuţ Ioan Ispas nu au mai fost făcute publice alte informaţii despre acest caz.

Se ştie însă că Luca Anversa, patronul firmei “Pomponio” şi Cosmin Ioan Limbean, doi dintre membrii “grupării infracţionale” anihilate de DIICOT, sunt liberi. Pentru ei, procurorii nu au solicitat mandat de arestare şi au decis că nu reprezintă un pericol pentru societate. Întrebarea care persistă de câteva zile pe buzele tuturor este una cât se poate de simplă şi reală, dar care nu pare să îşi găsească încă răspuns: Sunt oare stâlpii de susţinere ai unui conglomerat de beton mai importanţi decât conglomeratul în sine? Sau, mai pe româneşte, sunt oare cei suspectaţi că au sprijinit această grupare infracţională mai vinovaţi decât chiar infractorii care au comis delictele? Este mai puţin vinovat evazionistul decât cel care trebuia să descopere evaziunea? Extinzând un pic această întrebare, este mai vinovat procurorul care nu reuşeşte să strângă dovezi pentru o infracţiune, decât cel care a săvârşit infracţiunea?

Liderul “grupării infracţionale”, lăsat să părăsească ţara, cei suspectaţi că l-au sprijinit, reţ