În fiecare dimineaţa, cineva se trezeşte la prima oră pentru a te binedispune. După o luptă crâncenă cu alarma, amânată uneori din cinci în cinci minute, el este alături de tine atunci când deschizi ochii şi televizorul. "Deşteptătorul" tău este Alec Secăreanu, care împreună cu echipa de la Tonomatul DP2, încearcă să îţi facă ziua mai frumoasă încă de la primele ore ale dimineţii.
Alec nu este numai un prezentator de televiziune, ci şi un actor talentat care încearcă să îşi găsească drumul într-o lume care duce lipsă de modele şi conducători.
Ce rol are televiziunea în prezent?
Alec Secăreanu: Când eram copil, televiziunea încă mai avea un rol educativ, în timp acest rol s-a cam pierdut, mai ales în rândul tinerilor. Ei nu mai au exemple, nu mai au modele. Chiar şi generaţia mea a dus puţin lipsă de modele, şi acum cu atât mai puţin există aceşti conducători. Fetele vor să se facă Monici şi soţii de bărbaţi cu banii sau domni generoşi, iar băieţii vor să se facă fotbalişti.
Dacă o luăm aşa, de ce se cumpără ziarele care au sâni pe copertă, dacă ai sâni la televizor o să se uite lumea la asta pentru că le arăţi, dar poţi să le oferi şi altceva. Normal depinde şi de ce target ai şi ce vrei să le oferi.
RL: În ultima perioadă se vorbeşte tot mai des de un nou val de actori şi regizori tineri în România. Crezi că faci parte din acest val?
Alec Secăreanu: Eu sper că fac parte din el. Lucrurile au început să meargă într-o direcţie bună, mai ales pentru filmul românesc. Regizorii tineri şi-au pus amprenta foarte clar pe un anumit tip de film care funcţionează foarte bine. Când au apărut filmele româneşti din noua generaţie a fost ceva nou, exotic pentru Europa şi pentru Statele Unite. Dar deja filmul românesc se face într-un fel. Îmi place mai ales cum lucrează Radu Munteanu, Cristi Puiu, pe care am avut şansa să îl am ca profesor
