După câţiva ani în care a activat în formaţia Gaz pe Foc, Andrei Roşu aleargă zeci de kilometri în maratoanele extreme ale lumii.
1 /.
Zece ani au trecut de când Andrei Roşu, din Bucureşti, a călcat ultima oară pe scenă, ca membru al formaţiei Gaz pe Foc. Abia terminase ASE-ul şi îşi dorea, ca orice absolvent, o carieră. Şi ceilalţi membri ai trupei începuseră să-şi vadă de studii, aşa că despărţirea de ei n-a fost foarte grea.
Cu toate astea, Andrei Roşu spune că se revăd la evenimente importante din viaţa lor. Bucureşteanul a început cariera în domeniul economic cu vânzările, iar din 2002 este angajat cu normă întreagă într-o companie de leasing. Cu muzica a rupt-o brusc şi, spune el, definitiv. O consideră o etapă încheiată. "Mai cânt uneori în baie sau băiatului meu înainte să adoarmă. Şi adoarme, dar nu ştiu dacă îi place cum cânt". După alţi ani de muncă într-o corporaţie a ajuns să se simtă, oarecum, încorsetat.
"Evadarea" de programul zilnic, împărţit frăţeşte între familie şi job, s-a făcut prin sport. Începuse să alerge prin parc. Recunoaşte că abia mai sufla după primul kilometru. La al doilea, s-a simţit victorios. Acum aleargă o sută fără să se simtă obosit. Maratonul este pentru el un sport care te disciplinează.
Extreme: curse la 45 şi -45 de grade
Şase maratoane "extreme" a bifat până acum Andrei Roşu. Anul trecut, în aprilie, era la Polul Nord. Chiar şi cu un echipament care protejează de ger, nu mai simţea nimic în timpul cursei. "A fost un frig sinistru", spune Andrei, care a reuşit să termine maratonul la -40 de grade C, deşi nu prea tolerează temperaturile scăzute. Înainte de asta a mai concurat în Australia, în Sahara, în Antarctica şi pe coasta Pacificului.
În deşert a ajuns la extrema cealaltă, 45 de grade Celsius. A fost al naibii de greu să alerge prin dune, ba chiar la
