Articolele publicate de „Adevărul“ despre propunerea legislativă a deputatului Victor Socaciu au contabilizat comentarii care desfiinţează ideea dublării vocilor din filmele străine. Astăzi, în rubrica „Dilema Săptămânii“, vom publica opiniile a doi cititori „Adevărul“, care ne-au scris pe adresa redacţiei.

Deputatul social-democrat Victor Socaciu a fost poate cel mai pomenit politician în săptămâna care s-a încheiat. Iniţiativa sa legislativă privind dublarea filmelor străine în limba română a provocat un val de nemulţumiri în rândul opiniei publice. Puţini au încercat să-l susţină, dar contraargumentele i-au copleşit şi pe aceştia.

În timp ce Victor Socaciu, de altfel un cantautor cunoscut, şi-a propus prin această iniţiativă legislativă să protejeze „identitatea naţională" de subtitrările periculoase, identitate care ar fi fost grav lezată de multitudinea de limbi străine vorbite în filme, românii au obiectat: nu, dorim să vedem un film străin cu voci originale, indiferent din ce colţ al lumii ar veni.

Victor Socaciu şi-a motivat iniţiativa prin aceea că dublarea unui film dă răgaz spectatorului sau telespectatorului să urmărească acţiunea, plus că eliminarea subtitrării i-ar scuti de eforturi pe copii, pe bătrâni şi pe cei care au probleme cu vederea.

Proiectul de lege al deputatului Socaciu ar avea un singur aspect parţial just: termenii noi folosiţi în subtitrări vor fi asimilţi de ­populaţie, iar limba se va deteriora. Aici, deputatul are dreptate dacă a făcut referire doar la subtitrări care circulă pe internet şi care sunt realizate de binecunoscuţii internauţi: „westside" sau „veveritza".

„Fetiţa mea a învăţat foarte bine engleza şi din filme"

„Cred că dublarea filmelor, în momentul de faţă, ar fi cel mai mare rău pe care l-am face generaţiilor actuale şi viitoare de copii şi, evident, ţării întregi. Faptul că filmel