Oţelul e campioana României şi poate să se pregătească de dueluri cu Barca, cu Real Madrid sau cu Manchester United. Iancu mai speră doar ca TAS să i le trimită Timişoarei
Echipa şi publicul împărtăşesc aceeaşi naivitate. Rîpă, Giurgiu şi Ioan Filip nu s-ar fi gîndit că vor ajunge să joace un meci decisiv pentru titlu. Iar oamenii din tribune umplu terenul cu role de hîrtie la primul fluier al arbitrului Dumitru. Verdele e tăiat de fîşii albe. Papelitos, ca la derby-urile argentiniene dintre Boca şi River. La Galaţi, imaginea aduce mai mult cu meciurile din Cupa Liceelor. Adică entuziasm sincer din partea unor suporteri care nu ştiu ce să facă acum, cînd echipa lor e la doi paşi de grupele Ligii Campionilor şi atît de aproape de performanţa istoriei clubului şi a oraşului.
Antaaal!
OK, Sidexul i-a adus la Galaţi pe indienii de la Mittal, dar tot echipa de fotbal e mult mai tare: Barcelona, Real Madrid sau Manchester United se roteau în minţile băieţilor de pe teren şi din tribune. Messi, Cristiano şi Rooney le apăreau luptînd cu Sîrghi şi cu Sălăgeanu.
Timişoara e şi ea derutată de războiul pentru titlu mutat într-un decor de meci dintre clasele a noua şi a zecea. Marchează Antal, fotbalistul cel mai adaptat dintre toţi de pe teren (15), cu faţa de copil şi pletele strînse de bentiţă. Lumea înnebuneşte: "Oţelul! Oţelul!". Cîte un om e în faţa tribunelor şi le mobilizează învîrtind fulare alb-roşii-albastre. Nu-şi dă seama că nu mai e nevoie de serviciile lui de şef de galerie. Lumea ar ţopăi oricum 90 de minute. Şi în prelungiri, oricît ar mai dura. Şi-s 10.000 de fulare şi de eşarfe, una nici nu mai contează!
Alexa i-a speriat
Aşa cum nu contează preludiul pe care Stan şi Iancu l-au făcut la GSP TV, văicărelile lor despre arbitraje şi despre comisii de licenţiere. Pe teren, Zicu e mai important decît TAS în majoritatea cazurilo
