Marele show al Convenţiei Naţionale a PDL nu a avut legătură cu duelul Emil Boc -Vasile Blaga, ci cu prestaţia celui de-al treilea candidat: Theodor Paleologu.
O caricatură cu blazon. Încercând să pară interesant, acesta a lăsat impresia penibilă a unui caraghios care, invitat la banchet, bagă deştiul în borcanul cu şerbet, bea şampanie cu halba şi pune piuneze pe scaunele invitaţilor.
În contrast cu discursurile sobre, pe alocuri tăioase, ale lui Boc şi Blaga, imberbul Paleologu a cuvântat ca la nuntă, când se strigă darul. Vorbe de clacă şi mici poante la care chicotea singur, plus câteva expresii care să-i arate erudiţia.
Tânărul Paleologu, moştenitorul unui nume mare, a făcut apel şi la memoria tatălui său, ilustrul Alexandru Paleologu. Dar a făcut-o atât de prost, prin vorbe şi prin invocarea pipei părinteşti din geantă, încât s-a autoridiculizat, căci orice comparaţie cu regretatul „ambasador al golanilor" îl pune pe junior în inferioritate.
Theodor Paleologu a făcut şi o gafă care poate aduce prejudicii electorale partidului său. În timp ce Boc şi Blaga vorbeau despre austeritate şi despre durerile crizei, mai tânărul lor coleg a făcut o promisiune stupidă: alegeţi-mă pe mine şi voi da şampanie la toată lumea! Dacă discursul său ar fi fost auzit doar între pereţii de la Palatul Parlamentului, n-ar fi fost nicio problemă. Dar, ajunsă la urechile poporului prin intermediul mass-media, fraza paleologiană poate avea efectul ultimului bal de pe Titanic. Ca politician, într-o sărăcie aproape generală, nu te poţi lăuda că mănânci caviar şi că te scalzi în şampanie!
Dar cea mai greţoasă imagine a lui Paleologu a fost cea în care, retras la o masă, molfăia ciocolată în văzul întregii ţări (căci totul era televizat în direct), împărţind în stânga şi-n dreapta din bucata din care tocmai muşcase. Spectacolul se desfăşura în timp ce singu
