O destinaţie de vacanţă mai puţin interesantă pentru români, în comparaţie cu Grecia sau Turcia, Muntenegru, deşi o ţară mică, oferă turiştilor satisfacţia petrecerii vacanţei într-un loc de o frumuseţe rară. Sursa: REUTERS
Muntenegru beneficiază de o diversitate uimitoare, de la plajele cu nisip din cel mai fin şi soare îmbietor la munţi înalţi, cu lacuri ca pietrele preţioase a unui colier.
Muntenegru este o ţară mică însă cuprinde între graniţele sale o mulţime de furmuseţi fie naturale, fie create de mâna omului. Dintre ele amintim Durmitor, Ulcinj Vechia, aşezare ce datează din epoca romană, cu vestigii din sec. XII-XV, Parcul Naţional al Lacului Sakadar, Parcul Naţional Lovcen, Insula Mamula, dar şi staţiunile cu plaje unice în Europa.
Scurtă istorie
Comunitatea statală slavă Duklja sau "Sclavinia" (cum a fost numită de bizantini) s-a format la începutul sec.VII pe teritoriul fostei provincii romane Prevalis. Slavii şi-au creat un stat propriu ce cuprindea bazinul lărgit al lacului Skadar, înconjurat de ţinuturi muntoase. Se afla sub suveranitatea formală a Imperiului Bizantin, care la sfârşitul sec. X recunoaşte independenţa Dukljei, sub prinţul ei cneaz, Vladimir.
În 1040, Duklja şi-a dobândit independenţa, iar în 1077 devine regat.
Au existat numeroase conflicte politice între triburi ceea ce a dus la o nouă dominare din partea Imperiului Bizantin. În 1085 este cucerită de statul sârb Raska.
Muntenegru a fost menţionat pentru prima dată în 1276, într-un document.
S-a numit Cernagora, iar apoi Montenegro. În Evul Mediu se numea Crna Gora, ţinutul fiind acoperit de păduri dese ce păreau negre, de unde şi numele primit.
În sec. XIV, sub conducerea dinastiei Balsic şi a dinastiei Crnojevic, Zeta a devenit independentă de guvernarea statului sîrb, formându-se ca stat feudal independ
