Scriitorul Pascal Bruckner, în vârstă de 63 de ani, supranumit „filosoful actualităţii“, identifică rolul dragostei în noul discurs politic. Într-un interviu acordat suplimentului „Adevărul literar şi artistic“, cunoscutul eseist francez vorbeşte despre confuzia dintre domeniul privat al iubirii şi cel public, al politicii.

Figură-cheie a intelectualităţii pariziene, Pascal Bruckner, autor al unor eseuri precum „Mizeria prosperităţii" şi „Noua dezordine amoroasă", şi al romanelor „Luni de fiere" şi „Hoţii de frumuseţe" (Premiul Renaudot 1997), analizează în interviul acordat pentru „Adevărul literar şi artistic" atitudinea politicienilor. Într-un pasaj din „Paradoxul iubirii", cel mai recent titlu al scriitorului, publicat la Editura Trei, Bruckner scrie despre felul în care politicienii folosesc iubirea ca temă în discursurile lor: „Un popor nu mai este condus, ci este răsfăţat, legănat", este concluzia acestuia.

„În democraţie, în ultimii douăzeci de ani, liderii politici se folosesc de limbajul iubirii, cu intenţii pozitive, vor să ne mângâie. Rezultă un paradox, este deconcertant pentru că nu-l rogi pe preşedintele tău sau pe prim-ministru să te iubească, de la politicieni aştepţi să atingă nişte ţinte precum sănătatea, securitatea ori transportul. Confuzia dintre domeniul privat al iubirii şi cel public, al politicii, a ajuns să fie alarmantă", explică Bruckner în interviu.

„Liderii politici vor mai întâi să ne seducă, după aceea vine un fel de sentimentalism - pe care îl regăsim pretutindeni -, în combinaţie cu violenţe atroce. Liderii adoră să ne vorbească în termeni de prietenie, de afecţiune. Nu ştiu cum e în România, dar în Franţa, la fel ca în Statele Unite ale Americii, la televizor nici nu mai există nume, doar prenume! Eşti Barack, Pascal sau Samantha... Se creează o familiaritate care poate părea plăcută, dar, până la urmă, oamen