Îmbină cu succes poezia cu desenul, reuşind să-şi ilustreze versurile prin propriile creaţii. Este atrasă în acelaşi timp de laitmotivul singurătăţii şi de formele trupului uman.

A câştigat premiul I la categoria “Poezie de debut” în cadrul Festivalului de poezie “Nichita Stănescu”, ediţia 2011.

Fire deosebit de sensibilă, timidă şi în acelaşi timp modestă, Cristina Tănasie este o elevă cu preocupări multiple în artă, literatură, muzică, desen şi poezie.

„Pentru mine, poezia înseamnă oglinda sufletului. Am încercat să arăt juriului exact aşa cum sunt eu, pentru că prin versuri mă descriu pe mine, îmi descriu sufletul.

Am încercat ca, prin poezii, să redau stările mele de fiecare zi”, mărturiseşte tânăra care, încă din copilărie, cochetează şi cu desenul, iar de două luni s-a apucat chiar şi de canto.

Olimpică la română şi matematică în gimnaziu şi câştigătore a numeroase premii la diverse concursuri, Cristina a luat, în această primăvară, premiul întâi în cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului de poezie “Nichita Stănescu”.

“Am ajuns la o performanţă. Când scriu poezii, în paralel îmi place să fac şi un desen care să exprime ceea ce pun pe hârtie.

Sunt o fire mai sensibilă, poate prea pesimista uneori şi exprim acest pesimism, revolta mea către ceea ce e în jur, în funcţie de stările pe care le am.

Cel mai mult scriu seara, pentru că nu suport să aud anumite zgomote în jurul meu, nu suport să văd pe nimeni atunci când scriu. Vreau să fiu doar eu şi cu mine”, mărturiseşte tânăra poetă.

“O privire mă poate afecta foarte mult”

Cristina reuşeşte ca, prin detaliile pe care le urmăreşte la cei din jurul său, să “citească” adevărata faţă a interlocutorului său.

“Cel mai mult îmi place să desenez figuri umane, sunt pasionată de ochi şi de mâini.

În general, ca să cunosc o per