Foto: Dragoş Stoica / Jurnalul Naţional În Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, sâmbătă şi duminică, 14 şi 15 mai, va fi mare sărbătoare. Muzicanţi desăvârşiţi demonstrează şi anul acesta, la cea de-a cincea ediţie a Festivalului „Tarafuri şi fanfare”, că folclorul este nepieritor.
Cântece apărute în urmă cu sute de ani din plămada ţărănească, transmise prin viu grai de la o generaţie la alta, sunt picurate în inimile celor care nu uită că întoarcerea la rădăcini, prin cânt, este o onoare pentru toţi românii. Şi azi, ca şi atunci, aceste cântări minunate impresionează auditoriul până la lacrimi. Vor demonstra acest lucru: Fanfara din Dârvari (Mambo Siria), Taraful din Ianca, Taraful din Goicea, Fanfara din Lapuşnicu Mare, Taraful lui Ieremia din Bucovina, muzicanţi şi dănţăuşi din Şoimi, comunitatea din Vinerea – Alba. Muzicanţii vor poposi vreme de două zile pe uliţele din Dumbravă unde va avea loc întâlnirea cu cântările de taraf şi de fanfară.
În urmă cu cinci ani, Jurnalul Naţional şi-a propus să readucă în atenţie autenticul. Astfel s-a născut „Tarafuri şi Fanfare”, festival de muzică tradiţională românească. Nu e vorba de orice fel de muzică. Sunt bijuterii din lăzile de zestre ale străbunilor!
Oltenilor din Ianca le saltă inimile când zic din strună cântece învăţate de la bătrânii lor. După ce termină muncile la câmp, câţiva bărbaţi iubitori de folclor se adună la Căminul cultural al satului. Lăutarii din Ianca emoţionează. Prin dibăcia lor o vioară, o chitară, un ţambal şI un contrabas pot să bucure ori să mângâie suflete, să doinească olteneşte, haiduceşte, de jale, de codru ori de ducă. Şi pentru oltenii din Goicea, lăutăria este o meserie pe care oamenii locului, muzicanţi din tată-n fiu, o dobândesc printr-un testament nescris. Aşa cum învaţă să vorbească, tot aşa, copiii lăutarilor învaţă şi să cânte la fluier, scripcă, ţam
