Foto: Cristian Crisbăşan Prima propoziţie din volumul „Cunoaşterea inutilă” (Jean-Francois Revel, Humanitas, 1992) este aşa: „Cea dintâi dintre forţele care conduc lumea este minciuna”. Pe coperta 4 scrie aşa: „Terorismul informaţional de stânga în lumea occidentală a secolului XX-lea: marile tabuuri, marile minciuni planetar mediatizate, falsificarea învăţământului, a istoriei, chiar şi a ştiinţelor exacte. Deturnarea adevărului, trunchierea şi manipularea informaţiilor în ziaristică şi la televiziune, în religie, în sfera universitară a cercetării ştiinţifice ş.a.m.d”. Evenimentele de la 11 septembrie 2011 din SUA au semănat izbitor cu o superproducţie americană de acţiune tip Hollywood. Numai că au fost pe bune, în sensul că în filme nu moare nimeni cu adevărat. Evenimentele din decembrie 1989 din România au semănat izbitor cu o coproducţie marca „Sergiu Nicolaescu”. Ambele aceste evenimente ridică şi acum, după atâţia ani, întrebări fără răspuns. Teoria informaţională spune că dacă într-o înşiruire de fapte ce formează un eveniment, fie şi un singur element este descoperit a fi fals, inexplicabil sau ridică semne de întrebare justificate, atunci înseamnă ca TOT acel eveniment este altceva decât pare.
„Dacă spui o minciună suficient de mare şi o tot repeţi, oamenii vor ajunge să o creadă. Această minciună poate fi menţinută numai pentru perioada de timp necesară Statului pentru a apăra poporul de consecinţele politice, economice şi militare ale acestei minciuni. Devine astfel vital pentru Stat să reprime orice disidenţă, pentru că adevărul este inamicul mortal al minciunii şi, deci, în consecinţă, cel mai mare duşman al Statului” – spunea Joseph Goebbels, şeful propagandei naziste. Tot el susţinea că „cu cât este minciuna mai mare, cu atât vor fi mai mulţi oameni să o creadă” şi că o astfel de minciună, „repetată suficient de des, devine un adevăr”, deo
