Un premier demn merge la Consiliul European, Executivul nu e subordonat preşedintelui.
Se zice că victoria lui Emil Boc la alegerile din PDL va atrage demisia sa din funcţia de şef al Guvernului. Dacă va fi aşa, ar însemna aceasta cu adevărat şi schimbarea stilului de guvernare de care România are nevoie?
Până la urmă, un nou guvern va depinde tot de acelaşi partid, care mâine nu va fi nici mai competent, nici mai cinstit decât era ieri. Nici clientela nu va fi mai puţin rapace. Nici baronii locali mai puţin influenţi. De la Ghiţă Falcă la Gheorghe Ştefan, de la Gheorghe Flutur la Ioan Oltean - ca să-i numim doar pe câţiva dintre cei mai puternici - toţi vor căuta să-şi aibă oamenii lor în viitoarea echipă. De nu va ţine seama de asta, viitorul premier se va duce pe copcă, oricât de tehnocrat ar fi el. Evident, nici gurile branşate ferm la banul public nu vor fi, de mâine, mai sătule.
Dar dacă, totuşi, un nou premier îşi va dori să iasă din Palatul Victoria altfel decât Emil Boc, atunci va trebui să strângă din dinţi şi să se angajeze la o luptă îndelungată şi fără menajamente cu un sistem ticăloşit până în străfunduri. Va trebui să aleagă calea grea, în locul celei uşoare. Intrarea pe terenul european va fi un prim semn că viitorul premier va alege calea cu lacrimi, sudoare şi sânge - ca să cităm dintr-un alt şef de guvern, cu adevărat intrat în istorie.
Un premier al României demn de al său nume participă la reuniunile Consiliului European. Acolo sunt reprezentate guvernele statelor membre şi - cel puţin până la o modificare a Constituţiei - în România, Executivul nu este subordonat preşedintelui, aşa cum se întâmplă, bunăoară, în Franţa. Sub guvernarea Boc, printr-un aranjament de ordin personal, premierul i-a lăsat preşedintelui locul în Consiliul European. Aceasta nu însemnă doar o cedare a prerogativelor Guvernului în favoarea preşe
