Timp de trei zile, caii dintr-o comună ilfoveană au primit „încălţări” noi şi medicamente, din banii strânşi de o fundaţie olandeză. În lipsa vreunei alte gratuităţi, niciunul dintre stăpâni n-a venit să înveţe cum să-şi îngrijească animalele. Oamenii au formulat, în schimb, o serie de plângeri.
1 /.
„Ţi s-a părut că e mai slabă potcoava şi ai prins-o tu?”. Medicul veterinar se uită la Ilie Gâţă, proprietarul calului, iar acesta răspunde nevinovat că da, aşa a făcut. De când Ilie Gâţă a făcut treaba asta, Gică – un cal frumos, în vârstă de vreo 12 ani - şchiopătează rău. „I-ai prins-o aiurea, i-ai bătut potcoava aiurea. De aia e şchiop calul”, încearcă să-i explice medicul. Fierul a intrat în carne şi carnea s-a infectat. Puroiul trebuie scos, altfel intră în articulaţii şi gata, calul nu mai e bun de nimic.
„Miryam, trebuie să vezi!”. Miryam Daggelders-Leenars, preşedinta Fundaţiei pentru cai româneşti aflaţi în nevoie (în olandeză Stichting Roemeense Paarden in Nood - SRPiN), se apropie şi începe să filmeze. Înregistrarea va ajunge la publicul olandez şi-i va face, poate, pe unii să depună bani în contul fundaţiei. Cu banii strânşi, organizaţia va cumpăra potcoave, medicamente şi pături şi va veni aici, la Găneasa (judeţul Ilfov), să ajute cai şi să încerce să educe proprietari. Va merge poate şi mai departe, spre estul ţării, acolo unde e şi mai şi.
De altfel, de la nişte imagini precum cea înregistrată acum, cu zoom pe copita infectată a calului Gică - a pornit ideea acestei fundaţii: Miryam a văzut într-un documentar coaste care dădeau să iasă prin piele, arsuri, răni sângerânde, leşuri abandonate la margine de drum. Acum e deja a patra oară când cei de la SRPiN ajung aici, în marele nicăieri de lângă Bucureşti. „Calul acesta arată foarte rău, ăsta e mai bine. Cred că acela a avut probleme cu picioarele, dar acum e m
