Sensibilitatea preşedintelui României se manifestă printr-un nod în gât.

Unul marinăresc, bine legat, care îi blochează funcţia vorbirii sau i-o afectează vizibil. Nodul din gâtul preşedintelui se activează numai în faţa camerelor de luat vederi şi doar atunci când subiectul despre care se face vorbire este el însuşi. Boala lui „dragă Stolo", care l-a propulsat pe scaunul de la Cotroceni, amintirile umede de pe mare, când scria versuri, sau, mai nou, loialitatea bocilor din partidul său de suflet îl fac pe preşedinte să se-nnoade. Sâmbăta aceasta, la alegerile din PDL, nodul şi-a făcut apariţia în două rânduri: atunci când le-a mulţumit colegilor din PDL că i-au fost mereu alături şi, mai apoi, când şi-a adus aminte că Petre Roman n-a dat mâna cu el în 2001, după ce-a pierdut funcţia de preşedinte al partidului. Când România a intrat în criză, în iulie 2008, nodul nu şi-a găsit loc în gâtul președintelui, pentru că ne spunea că sunt bani suficienţi de mărit salarii şi pensii. Mai târziu, după alegerile din 2009, când România a fost în pragul colapsului, preşedintele a dat vina pe fostele guvernări care au risipit banii de la buget şi au băgat România în rahat. La fel, nodul a lipsit cu desăvârşire din toate discursurile sale. Mai puţin din cel în care a avut să-i transmită un mesaj lui Dinu Patriciu vizavi de pixelul albastru. Când a anunţat tăierea salariilor cu 25%, nodul a refuzat să se pună de-a curmezişul. Nici când a anunţat majorarea TVA până la 24%, lovind mii de firme în moalele capului, n-am văzut niciun nod. Nu l-am văzut să bocească după românii care au plecat la muncă în străinătate pentru că în ţară nu mai aveau din ce trăi. Nici pentru că puterea de cumpărare a românilor este în cădere liberă de un an de zile. Nici că ministerele conduse de oamenii lui nu au fost în stare să atragă nici 10% din banii europeni puşi la dispoziţie pentru modern