Şi în acest sezon, ca şi în ultimii trei ani, echipele din afara Capitalei deţin supremaţia în principalele sporturi de echipă. Constanţa este acum cel mai important oraş sportiv al României, handbaliştii de la HCM şi echipele de volei ale Tomisului dominând competiţiile.
Rareori s-a întâmplat în istoria sporturilor de echipă din România ca reprezentantele Bucureştiului să nici nu conteze în lupta pentru titlul naţional. Excepţiile le numeri pe degete. Prima dată s-a întâmplat în 1912, când United Ploieşti a câştigat campionatul la fotbal,
însă în acel an nu se organizau la noi competiţii similare în baschet, handbal, hochei, polo, rugby sau volei.
De atunci şi până în 2009, Capitala a avut măcar o echipă campioană. Iar dominaţia sa a fost, uneori, categorică. În sportul cu balonul oval, de pildă, între 1914 şi 1972, medaliile de aur le-au luat numai bucureştenii - în acel an Universitatea Timişoara a terminat pe primul loc, urmată de Ştiinţa Petroşani. Aceeaşi situaţie a existat în handbal, unde Steaua şi Dinamo şi-au împărţit titlurile între 1963 şi 1991, sau în volei, unde Rapid, Dinamo şi Steaua au alternat la şefie între 1949 şi 1993.
„Dictatura proletariatului" a existat şi în sport
S-a spus deseori că Dinamo şi Steaua, ca reprezentante ale Ministerului de Interne, respectiv al Apărării Naţionale, au fost privilegiate în perioada comunistă. Adevărul este însă pe jumătate. Dacă până în 1947, competiţiile erau dominate de grupări structurate după regulile capitaliste - Chinezul, Ripensia, Venus sau Juventus, în fotbal, TCR sau Stadiul Român, în rugby, sunt exemple concludente -, în momentul sosirii la putere a oamenilor cu carnet roşu situaţia s-a schimbat radical. Iar Partidul Muncitoresc Român, precursor al PCR-ului, a epurat sportul de tot ceea ce nu avea „origini sănătoase".Cluburile şi asociaţiile sportive din per
