Galaţiul a învins aseară Timişoara în finala campionatului. Moldovenii au câştigat practic titlul, însă forul de la Lausanne ar putea cere reprogramarea meciului cu Pandurii. Trupa lui Dorinel Munteanu a reuşit cea mai mare performanţă pentru o echipă din zona Moldovei.
De la partida cu Juventus, din 1988, când Oţelul câştiga cu 1-0, n-au mai avut gălăţenii un meci cu o încărcătură atât de mare, precum cea de aseară. Dacă n-ar fi existat suspansul cu decizia TAS, care ar putea cere reprogramarea jocului cu Pandurii, derby-ul de la malul Dunării s-ar fi jucat cu trofeul revenit campioanei pe masă. Aşa, totul trece de la gazonul verde la masa verde. O victorie a Oţelului ar fi trebuit să ducă, în lipsa unei decizii a forului de la Lausanne, campionatul la Galaţi.
Nici aseară, în finala campionatului, Oţelul nu a jucat diferit faţă de cum s-a prezentat până acum. Cu acelaşi joc precis, fără valenţe ofensive impresionante şi cu intrări hotărâte la adversari. Un sfert de oră le-a fost de ajuns moldovenilor să confirme că pragmatismul şi-a luat buletin de Galaţi. Un corner executat bine de Viglianti a fost plasat perfect în poartă de Liviu Antal, dintre fundaşii de plastilină a Timişoarei. Ideea tactică a lui Uhrin jr, cu apărare beton şi contraatac precis, a ieşit din termenul de valabilitate. Poli a trebuit să purceadă la joc, iar ostilităţile au căzut pe umerii lui Zicu şi Goga. Cei doi nu s-au descurcat foarte rău, însă au venit deseori „jos", iar la capătul centrărilor lor ar fi trebuit să se afle tot ei. Pentru că Ricketts a fost depăşit de miză.
Timişoara a reacţionat mai bine după pauză. Tonusul psihic al bănăţenilor, precum şi speranţele la titlu le-a readus Ianis Zicu. Eroul sezonului pentru violeţi a mai înfipt un cuţit, al şaptelea din carieră, în echipa de oţel. Remiza a părut că le mulţumeşte pe ambele echipe, pentru că multă vrem
