Votul cu lista câştigătoare în buzunar este exemplul perfect de democraţie, libertate de decizie şi transparenţă în decizii pentru un partid închistat în practici îndelung exersate.
Înfrângerea lui Blaga în prima zi de congres, deşi previzibilă, a însemnat un lung suspans pentru doritorii la funcţii din ambele tabere. Căci, negocierile pentru locurile din conducerea partidului au fost purtate la baionetă cu procentul moţiunilor într-o mână şi influenţa personală a candidaţilor, în cealaltă.
Cea mai lungă noapte pedelistă a produs, însă, cea mai sigură listă de vicepreşedinţi. Distribuită printre delegaţii care o aşteptau cu nerăbdare, fiţuica rezultată în urma calculelor dintre Boc şi Blaga a fost de fapt punctul culminant al celei de-a doua zi de congres. Dezamăgirea şi furia, respectiv satisfacţia şi încântarea care pot fi citite pe feţele celor 39 de candidaţi la funcţia de vicepreşedinte vin cu mult înaintea votului, al cărui deznodământ nu mai reprezintă niciun secret.
Cât de amuzant pare acum contraargumentul forţării statutului în cazul unui eventual post de preşedinte executiv "livrat" înfrântului Blaga, ca recunoaştere a talentului de organizator. În aceeaşi ordine firească a derulării convenţiei pedeliste, Blaga merită să se regăsească la vârful partidului, dar numai după ce numele său va fi trecut pe o listă scurtă, discutată şi aprobată a priori.
Votul cu lista câştigătoare în buzunar este exemplul perfect de democraţie, libertate de decizie şi transparenţă în decizii pentru un partid închistat în practici îndelung exersate.
Înfrângerea lui Blaga în prima zi de congres, deşi previzibilă, a însemnat un lung suspans pentru doritorii la funcţii din ambele tabere. Căci, negocierile pentru locurile din conducerea partidului au fost purtate la baionetă cu procentul moţiunilor într-o mână şi influenţa personală a candidaţilor,
