…cand eram copilandru, printre alte pasiuni ale varstei se numarau si soparlele. La propriu. Am reusit sa gasesc intr-o zi trei tritoni, i-am adus acasa si i-am plasat intr-un borcan de muraturi, de vreo trei litri, sa aiba suficient spatiu si sa se simta bine. S-au simtit bine cat s-au simtit, pana nu s-au mai simtit. Uitasem ca tritonii nu sunt pesti: la rastimpuri, trebuie sa mai iasa si pe uscat.
Asa si pedelistii.
Pregatirile pentru alegeri au fost luate cat se poate de in serios. Amanarea anuntarii candidaturilor a deschis larg poarta speculatiilor: candideaza Boc? Nu candideaza? E candidatura lui Blaga un bluff sau nu? Au urmat motiunile, disputele de plagiat in legatura cu titlul, vizitele in teritoriu, delimitarea taberelor, interventiile lui Basescu, s.a.m.d. Si a fost sambata dimineata. Presa a transmis si comentat in direct evenimentul, pas cu pas. Si a iesit Boc din primul tur, si Basescu a vazut ca era bine. Si a fost seara si apoi dimineata si a venit ziua a doua – cea de duminica. Alte emotii, cin’ sa fie prim-vicepresedinti? cin’ sa fie vicepresedinti? Si a fost din nou seara si s-au limpezit apele.
Dar toata aceasta drama intens mediata si comentata s-a consumat, de fapt, intr-un borcan de muraturi. Lumea din jur a ramas indiferenta. Site-uri de stiri si comentatori care, in ocazii similare, strangeau cu usurinta cinci sau zece mii de accesari in doar cateva ore, s-au innamolit de asta data pe la cateva sute. Cine a trecut de o mie de accesari, merita felicitari. Si nu, vina n-a fost a mass media. Media si-a facut treaba. Daca i se poate reprosa ceva, atunci e doar ratarea stirii principale: alegerile din PDL n-au mai interesat decat o mana de “profesionisti”. Lumea din jur, lumea cea mare, a ramas nepasatoare la tot acest zbucium electoral.
Pe la sfarsitul anilor ‘80, un scriitor gorjean care promitea mult (dar de care n-am
