Orele de Cultură civică în gimnaziu sunt mai mult o formalitate în şcolile din România, în condiţiile în care profesorii au rămas tributari dictării şi sunt slab motivaţi. La liceu, doar clasele cu profil umanist au opţionale derivate din educaţie civică. Cercetarea „Cultura civică la gimnaziu şi liceu“, realizată de Fundaţia Soros, arată că elevii şi-ar dori ca Educaţia civică să devină materie obligatorie şi la liceu, fiind aproape de vârsta votului.

Aflăm frecvent din sondaje sau cercetări că tinerii români nu sunt interesaţi să voteze, nu au noţiuni minime despre cum funcţionează statul, sunt rasişti, intoleranţi cu minorităţile şi nostalgici după regimul comunist. Educaţia civică în clasele primare sau Cultura civică, în gimnaziu, este materia prin care copiii ar trebui să înveţe să devină buni cetăţeni. Dar cum se învaţă educaţia civică în şcoala românească, în anul 2011? Inspectori, profesori de Cultură civică şi elevi de gimnaziu şi liceu au răspuns la această întrebare, în cercetarea calitativă realizată de Fundaţia Soros, publicată în „Seria Rapoartele Societăţii Deschise".

Dictare despre educaţie civică

Copiii şi tinerii sunt entuziaşti când vine vorba de Cultură civică. 56% din elevii de clasa a VIII-a cred că materia este interesantă, iar 67% din liceenii de a XII-a sunt de aceaşi părere (vezi grafice). În România, Educaţia civică se studiază în clasele a III-a şi a IV-a, iar Cultura civică în ultimii doi ani de gimnaziu, fiind disciplină în trunchiul comun, adică obligatorie. În liceu, însă, aceasta dispare din programă. Există câteva opţionale care-i iau locul (Competenţă în mass-media, Educaţie civică, Educaţie interculturală, Educaţie europeană), însă doar la clasele cu specializarea socio-umană, nu şi la cele cu profil real. Din mărturiile elevilor şi ale inspectorilor şcolari, la clasă încă se dictează, iar elevul turuie