Alexandru Tomescu, Stradivariusul Elder-Voicu, o sală plină şi o seară perfectă

Ce s-a întâmplat sâmbătă, spre apus, la Filarmonica „Oltenia“, a fost o experienţă unică în viaţa oricărei persoane care s-a aflat în public. Turneul Naţional „Stradivarius“ a prilejuit o întâlnire de neuitat cu violonistul Alexandru Tomescu, care ne-a purtat timp de aproximativ o oră şi jumătate pe culmile muzicii lui Niccolò Paganini. Sau pe „Integrala Capriciilor“, mai bine zis, despre care se spune că este cea mai dificilă compoziţie de acest gen pentru vioară.

În faţa unei săli arhipline, într-un semiîntuneric magic, de poveste, Alexandru Tomescu nu a vorbit şi nici nu a stat în lumina vreunui reflector. Doar o lumină caldă îi desena chipul, în tot timpul acesta lăsând muzica să fie în centrul atenţiei. Părea că se transformă el însuşi într-o vioară. Corzile vocale ale lui Tomescu au devenit, sub ochii spectatorilor, corzile instrumentului, şi ne-au împărtăşit povestea lui Paganini.

De la un Stradivarius la un copac

Şi am trecut de la un „Capriciu“ la altul, de la agonie la extaz şi înapoi, prin trăirile complexului compozitor italian. Sala filarmonicii din Craiova părea că e continuată undeva, în perete, cu ajutorul proiecţiilor video, care înfăţişau o cameră goală, cu ferestre mari, pe care doar soarele reuşea să o deschidă la culoare. Întunericul şi lumina s-au dovedit nişte laitmotive pregnante în opera şi existenţa compozitorului. Iar Stradivariusul Elder-Voicu din 1702, ce face parte din Patrimoniul României, a fost un ingredient principal pentru autenticitatea recitalului, în mâinile magicianului Tomescu.

Cu mici pauze între ameţeală, dezorientare, fugă, linişte sau iubire, videoproiectorul contura povestea inestimabilului instrument muzical. A fost o lecţie de cultură, de la sunet până la imagine. Am urmărit, pe ţipătul instrumentu