De multe ori şi în mai toate ţările democratice, deprecierea calităţii politicii este pusă pe seama unei crize morale, iar redresarea, se spune, imposibilă fără reabilitarea valorilor morale. Într-adevăr, o rapacitate anarhică, adică fructul unor privilegii aflate deasupra legii şi în batjocura normelor de convieţuire socială, poate să domine o societate despărţită de conştiinţa morală. Aşa se naşte nu doar sentimentul, ci chiar realitatea împărţirii între învinşi - prin venituri amputate, costul vieţii insuportabil şi nesiguranţă cotidiană - şi invincibili - câştigătorii neschimbaţi ai banilor şi bunurilor publice. Aşa se ajunge că de la cel mai sus-pus la cel mai mărunt politician al puterii el găseşte întotdeauna alţi vinovaţi atunci şi mai ales atunci când vinovat este el însuşi.
Cândva, un ziarist i-a cerut lui Einstein să-i explice legea relativităţii, iar savantul l-a întrebat: "Dumneata poţi să-mi explici cum se prăjeşte un ou?". Ziaristul i-a răspuns grăbit că, fără îndoială, poate. "Domnule - i-a replicat Einstein -, mie spune-mi cum o faci fără să ştii ce e un ou, ce e o tigaie, ce e uleiul şi ce e focul." La fel, în prea trist de "celebre" zile ale vieţii românilor de azi, cum poţi explica ce e o viaţă cumsecade fără preţuri cumsecade, fără o administraţie corectă, fără autorităţi care-şi respectă cetăţenii, fără conducători politici care să ştie cel puţin ce înseamnă a fi moral?
De curând, preşedintele Traian Băsescu i-a propus pentru poziţia de inamici publici pe "boierii" companiilor de stat "bine instalaţi şi blagosloviţi politic". Pare OK. "Boierii" preşedintelui Băsescu ar semăna oarecum cu "capitalismul de cumetrie" al preşedintelui Iliescu dacă ar exprima o supărare autentică. "Boieri de partid" a creat şi Iliescu, şi Băsescu, şi chiar şi eu (unul dintre ei e chiar domnul Băsescu). Dar există un criteriu esenţial pentru a judeca si
