Animalele fără stăpân provoacă adevărate drame sau adevărate isterii în România. Nu există cale de mijloc. Ori dai like pe Facebook la câinii drăguţi şi eşti cel mai bun prieten al câinelui maidanez, chit că stai cu cu colţii lui înfipţi în tine, ori eşti un măcelar din Evul Mediu, fără suflet şi fără inimă. Andreea Ionescu, femeia care şi-a anunţat sinuciderea pe Facebook, a suferit o cădere psihică tocmai după ce a văzut la televizor masacrul patrupedelor de la Botoşani.

Aproape în fiecare zi când parlamentarii nu hrănesc câinii din faţa birourilor din teritoriu, lumea se adună la Casa Poporului de parcă ar fi câinii cu covrigi în coadă la coadă să viziteze ctitoria celui care i-a trimis în stradă după ce a demolat casele. Orice mişcare a hingherilor se lasă cu telefoane la redacţie, iar Remus Cernea a luat o pauză de Roşia Montană, pentru a milita pentru “Drepturile animalelor vs. cruzimea faţă de câinii comunitari şi uciderea lor abuzivă şi arbitrară”.

Românii sunt însă învăţaţi de mici cum stă treaba cu cruzimea faţă de animale. Înainte de a afla că există Brigitte Bardon, ei citesc manualul de biologie de clasa a VI-a. L-a citit şi psihologul Maria Iordănescu şi a selectat câteva pasaje halucinante într-un număr din Dilema Veche. Le redau ca atare şi vă invit la comentarii:

„Deşi unele animale sînt fricoase, ele înţeleg bunăvoinţa omului. Dovadă sînt cele ce s-au apropiat de aşezările omeneşti: berzele, rîndunicile, guguştiucii, vrăbiile.“

„Omul a învăţat să îmblînzească animalele, să le îmbunătăţească însuşirile pentru a obţine de la ele producţii sigure şi cît mai mari.“

„Activitatea umană, în scopul producerii de bunuri materiale şi spirituale, a fost orientată, din cele mai vechi timpuri, pentru (sic!) apropierea de animale.“

„Omul a căutat să cunoască animalele care i-au fost de folos pentru hrană sau