In 2007, Jean Quatremer, corespondentul la Bruxelles al ziarului Liberation, scria pe blogul sau Coulisses de Bruxelles despre numirea lui Dominique Strauss-Kahn (supranumit DSK) la carma Fondului Monetar International. Dupa ce amintea citeva dintre calitatile lui DSK si despre profundul sau angajament european, Quatremer punea degetul pe rana: "Singura mare problema a lui Strauss-Kahn e raportul sau cu femeile. E prea grabit si citeodata e aproape de hartuire. Un defect pe care ziaristii i-l cunosc, dar despre care nu prea vorbesc (sintem in Franta). Or, FMI este o institutie internationala cu moravuri anglo-saxone. Daca DSK face vreun gest deplasat sau aluzie prea precisa, va deveni o tinta pentru presa.
Acum patru ani, oamenii politici si unii ziaristi francezi l-au criticat pe Quatremer, reprosandu-i ca a trecut dincolo de "linia galbena" care separa viata publica de cea privata in cazul politicienilor francezi.
Quatremer isi poate permite acum sa zimbeasca ironic (si trist) pentru ca istoria recenta pare ca i-a dat de doua ori dreptate. In 2009, DSK e destul de aproape sa isi piarda postul dupa ce se afla de o legatura extra-conjugala pe care a avut-o cu o angajata a FMI, Piroska Nagy. Anchetat de consiliul de administratie al FMI sub banuiala ca ar fi favorizat-o profesional, Strauss-Kahn scapa fara sanctiune. Ancheta conchide ca relatia a fost liber consimtita de ambele parti si ca nu a existat nici "hartuire, nici favoritism, nici abuz de putere. Ancheta reprezinta insa un cartonas galben pentru DSK, caruia i se reproseaza "o grava eroare de judecata".
Doi ani mai tarziu, aceasta noua afacere risca insa sa insemne sfarsitul carierei politice si internationale a lui Strauss-Kahn. Faptele pentru care e inculpat azi sint "agresiune sexuala, sechestrare si tentativa de viol". In fata acuzatiilor cameristei, DSK pledeaza nevinovat
