Fapte, documente şi mărturii ale martorilor atestă că echipa ceamai influentă din istoria fotbalului românesc a fost DinamoBucureşti. Gruparea Ministerului de Interne, înfiinţată oficial în1948 de agenţii sovietici pentru a copia formaţia similară de laMoscova, s-a folosit de forţa aparatului poliţienesc (inclusiv aSecurităţii) ca să cuprindă, asemenea unei caracatiţe, întreagaRomânie. În episodul de astăzi din "Blaturile fotbalului românesc"vă vom prezenta ascensiunea roş-albilor, felul în care Dinamo acâştigat cursa cluburilor-satelit cu rivalii de la Steaua şicondiţiile în care s-a născut legendara "Cooperativă".
18 titluri şi 12 Cupe ale României fac din Dinamo al doilea mareclub al României, după Steaua. Dintre trofee, 12 titluri şi şapteCupe au fost obţinute în intervalul 1948-1989, doar concurenţadintre Dinamo şi clubul Armatei (susţinut de familia dictatoruluiCeauşescu) împiedicându-i pe roş-albi să se mândrească acum cu unpalmares şi mai bogat. Impus (ca şi Steaua) pe linie politică înfotbalul românesc, clubul Dinamo Bucureşti a împrumutat dinmetodele şi mentalităţile instituţiilor care l-au păstorit:Securitatea şi Miliţia. Şefii roş-albilor s-au recrutat, de altfel,dintre "cadrele" de la Interne, uneori chiar ministrul adjunct saudiverşi generali ocupând funcţia de preşedinte al grupăriidinamoviste. Primul preşedinte al clubului roş-alb a fost, dealtfel, Teohari Georgescu, agentul sovietic numit ministru deInterne al României în intervalul 1945-1952.
Bătălia Dej -Bodnăraş, câştigată de Dinamo
Spre deosebire de Steaua, care a acţionat (de asemenea, în acordcu specificul ministerului care o tutela) direct, adesea chiarbrutal atunci când îşi propunea înrolarea unui fotbalist,câştigarea unui trofeu sau distrugerea unei echipe adverse, Dinamoapela, de obicei, la metode mai evazive, dar şi mai greu decontracarat. Împrumutate din manualele serv
