- Editorial - nr. 783 / 16 Mai, 2011 In calatoriile mele prin judet, ma intreb uneori, dezamagit de faptul ca hotarul este pustiu (doar unde si unde vezi cate un tractor la semanat si arat, sau doi oameni si un cal cu o semanatoare de porumb): oare mai avem tarani si unde sunt ei ascunsi pe o vreme atat de minunata pentru lucrarea pamantului? Nu stiu care filozof sau istoric spunea ca "Nimic nu este mai bun, mai util, mai dulce, nimic nu face pe om mai liber si mai demn decat agricultura”. Daca te duci intr-un sat din judetul Mures, sau oriunde in alt judet, vei gasi doar 4-5 procente din populatie implicata direct in agricultura. Ai impresia ca oamenii au ajuns sa urasca aceasta indeletnicire si prefera un ajutor social modest, o pensie de boala sau anticipata. Lipsa unor utilaje agricole performante, pretul nejustificat de mare al lucrarilor de infiintare, intretinere si recoltare a productiei, disparitia aproape in totalitate a intreprinderilor profilate pe valorificarea productiei in sistem reciproc avantajos pentru producator si comerciant, toate sunt principalele motive de abandon din acest sector vital pentru siguranta alimentara si de sanatate a unei natiuni. Se mai spune ca munca aduce bunastare, iar bunastarea aduce cultura si civilizatie. Pe vremuri, mergeam foarte des la spectacolele de teatru, obicei deprins de pe vremea studentiei in Capitala, iar in ultimele doua decenii, spre rusinea mea, daca am fost de doua, trei ori. Un prieten, specialist agricol de mare tinuta profesionala, dar si un om cu o cultura vasta, m-a intrebat de ce nu mai merg la spectacole de teatru. Mai in gluma, mai in serios, i-am raspuns ca sunt satul de teatrul de acasa, mai ales atunci cand familia are nevoie de bani, asa ca prefer sa ma deconectez cu munca campului, in stupina, unde traiesc o anume fericire greu de descris in cuvinte. Pentru o jumatate de zi, o sambata libera,