2.000 de oameni înarmaţi (militari şi civili) au executat foc o noapte întreagă în centrul Braşovului. În zori, pe asfalt erau 39 de morţi şi un covor de tuburi goale de cartuşe. La Braşov, în timpul Revoluţiei, s-a înregistrat cel mai mare consum de muniţie după Bucureşti. Numai în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-au tras aproape 300.000 de cartuşe.

Oraşul Braşov este un caz curios al Revoluţiei. Este singurul loc în care, deşi au existat proteste de stradă încă din 21 decembrie 1989, n-au existat victime până pe 23 decembrie.

Totodată, în decurs de trei zile (22-25 decembrie), în Braşov s-a consumat o cantitate imensă de muniţie, oraşul transilvănean fiind depăşit doar de Bucureşti la capitolul gloanţe trase. Cu 76 de morţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989, Braşovul ocupă locul 4 în clasamentul funest al numărului de eroi-martiri.

Citiţi şi:

Oraş-martir condus de comunişti

Revoluţia de la Ploieşti: a murit un om de frică

În 1989, Braşovul era un oraş industrial cu 353.000 de locuitori. Revolta muncitorilor de la „Steagul Roşu", înăbuşită în 1987 de forţele Ministerului de Interne, făcuse ca numărul securiştilor să fie mult mai mare în Braşov comparativ cu alte reşedinţe de judeţ.

Oamenii muncii aveau exemple vii ale ororilor din 1987: unul dintre greviştii de atunci uitase să vorbească, de frică. Mai erau şi poveşti despre beciurile Securităţii, unde oamenii erau maltrataţi de roboţi programaţi să bată, despre oameni aruncaţi din tren şi altele asemenea.

Demi-revoluţia

Şi totuşi, la Întreprinderea de Construcţii Aeronautice (ICA) din Ghimbav, la câţiva kilometri de Braşov, muncitorii au aflat o veste în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989: câteva elicoptere ar fi urmat să fie trimise spre Caransebeş. Această localitate se află la 100 de kilometri de Timişoara, unde muriseră