Leziunile permanente la nivelul pereţilor arterelor, accidentul vascular cerebral şi infarctul miocardic pot fi consecinţe ale hipertensiunii arteriale netratate. Disfuncţiile renale, dar şi factorii care ţin de stilul de viaţă, precum consumul ridicat de sare, de cafea, de alcool şi excesul ponderal pot determina apariţia hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă creşterea peste valoarea normală a presiunii sângelui prin artere. Ea poate fi diagnosticată prin măsurarea repetată a două valori: tensiunea sistolică şi tensiunea diastolică. Valoarea sistolică este dată de presiunea sângelui asupra pereţilor vasculari imediat după ce inima a pompat sângele în artere. Cea de-a doua valoare, tensiunea diastolică, reprezintă presiunea sângelui în intervalul dintre două contracţii cardiace, când inima se umple cu sânge. Valoarea optimă a tensiunii este de 120/80 mmHg (milimetri coloană de mercur).
„Tensiunile de peste 140 mmHg, respectiv de peste 90 mmHg sunt semnale pentru o boală hipertensivă", atrage atenţia profesorul doctor Eduard Apetrei, medic primar cardiolog în cadrul Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu" din Bucureşti. Potrivit medicilor, peste 70% din cazurile de hipertensiune sunt provocate de ateroscleroză, îngustare a arterelor cauzată de depunerea unor plăci de aterom (grăsime) pe pereţii acestora.
Citiţi şi:
Ce boli putem trata la salină
Medicamentele pentru inimă, mai eficiente seara
În funcţie de grosimea lor, plăcile de aterom pot bloca parţial sau total artera. Îngustarea arterelor şi lipsa lor de flexibilitate implică şi creşterea valorilor tensiunii, fiindcă vasele rigide nu mai preiau din „şocul" presiunii sangvine, iar cordul este suprasolicitat. „Ateroscleroza creşte valoarea sistolică a tensiunii fiindcă determină, la golire, un efort al inimii mai mare decât la