Dumitru Ciobanu a fost deportat împreună cu familia în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 în stepele din Kazahstan. În timpul războiului a fost condamnat de două state pentru aceeaşi infraţiune. Avea 19 ani când soarta i s-a schimbat radical după o noapte zbuciumată şi o călătorie de două săptămâni într-un vagon de vite.

Primul val de deportări din Basarabia a fost organizat cu nouă zile înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Printre „elementele periculoase" încărcate în vagoane s-a numărat şi familia lui Ion Ciobanu, fostul primar ţărănist din Ciuciuleni, judeţul Lăpuşna.Fiul lui cel mai mare, Dumitru, terminase în 1940 Seminarul Teologic din Chişinău.

„Au venit, în plină noapte, patru securişti cu baionetă şi ne-au făcut percheziţie. Ne-au spus să ne pregătim de drum", povesteşte acesta. La aproape 90 de ani, Dumitru Ciobanu nu acuză pe nimeni din satul de unde au plecat forţat în acea noapte de vară. „Aşa a fost ordinul de la Stalin. Nu era nimeni vinovat. Noua putere trebuia să-i nimicească pe cei ostili şi să-i facă pe toţi să se teamă", mai spune fostul deportat.

Din Ciuciuleni au fost trimise în GULAG 16 familii. Toate au fost duse la Străşeni, unde au fost urcate în trenuri marfare. „Am mers 15 zile ca zişte guzgani pe întuneric, fără apă", îşi aminteşte fiul fostului primar de Ciuciuleni. La Tiraspol, bărbaţii au fost separaţi de familii şi trimişi în Ivdel, regiunea Sverdlovsk, iar ceilalţi s-au îndreptat spre stepele din Kazahstanul de Sud.

Foto: Împreună cu nepoţii acum cinci ani/ Arhivă personală

„Spion în Basarabia“

În timp ce erau duşi în lagăre, începuse războiul, iar până au ajuns la destinaţie garnizoanele de militari au împinzit toată Uniunea Sovietică. La un moment dat, concetăţenii noştrii au fost sfătuiţi să profite de starea de război şi să revină acasă. Dându-se drept refugia