Parada diversităţii a şters praful de pe serioasa capitală a Europei, transformând-o într-un curcubeu de distracţie.
Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu minunata capitală a Europei, cu străzile curate ca o farmacie şi atât de liniştite încât puteai auzi până şi greierii din Antwerp? Păi, a avut nevoie doar de Gay Pride, marea sărbătoare a diversităţii în care oamenii în costum care de obicei alunecă pe străzile înguste ale frumosului oraş nu-şi au locul. Au fost înlocuiţi de turme de tineri coloraţi, cu pălării nebuneşti şi fără graniţe vestimentare.
De exemplu, o întrebare legitimă pe care şi-ar fi pus-o oricare belgian care urmărea cum le este devastat oraşul ar fi fost: cine spune că doar femeile poartă rochii?
Gay Pride a dovedit din nou că este un eveniment care ar da clasă tuturor celor care se gândeau până acum că sunt deschişi la minte, dar pe care nu l-ar fi putut suporta Bucureştiul, în care mereu se găseşte câte un adept al Noii Drepte cu vreo bâtă în mână.
Străzile unei alte normalităţi
Bruxelles-ul n-a ştiut în ce se bagă, dar a rezistat fără probleme devastărilor. În faţa magazinelor delicate cu ciocolată, vânzătorii dădeau gunoaiele din uşă la fel cum în iernile bogate românii rânesc zăpada. Straturile cu flori roz, albe şi bleu erau sufocate sub un strat gros de cutii de bere. Străzile, altădată nenatural de curate, abia se mai disting sub ploaia de confetti şi gunoaie.
În mijlocul Bruxelles-ului se amestecă turiştii curioşi cu nebunii care au golit magazinele cu bere. Muzica mai să spargă geamuri îi adună pe petrecăreţi la dans peste tot. Cu toate că nu au altă misiune decât să danseze până îşi rup pantofii şi să se simtă bine, n-au vreo problemă în a se lăsa supravegheaţi de poliţie şi de câteva echipe de ambulanţă. Peruci roz bonbon alunecă împleticindu-se pe alei. Câteva frumoase amazoane în travesti privesc mulţimea de la î
