Ultima fişă fiscală pentru depunerea declaraţiei de venit mi-a sosit azi de la Braşov, cu Poşta Română, după fix 5 zile de la expediere. Pe vremuri durata maximă în ţară era de 2 zile, iar pe rute de genul ăsta, între două oraşe mari, scrisorile ajungeau practic a doua zi. Poşta e complet prăbuşită şi nu e o excepţie, e regula.

CFR-ul la fel. Tot pe Braşov-Bucureşti, trenul face acum cu o oră în plus faţă de cît făcea acum 20 de ani. Îţi vine să te dai jos şi să mergi pe lîngă el, chiar şi pe tronsoanele pe care panouri frumoase anunţă că au fost reabilitate cu uriaşe fonduri europene. Trenurile sînt de regulă pustii, pentru că administrarea catastrofică a CFR, serviciile tot mai proaste şi refugierea călătorilor spre trasportul rutier s-au alimentat reciproc şi au cimentat situaţia dezastruoasă de acum. Pe măsură ce CFR-ul îşi alunga clienţii prin condiţiile tot mai proaste, încasările scădeau şi trenurile au fost rărite. Rapidul opreşte acum unde nu oprea înainte nici acceleratul, oricum diferenţa dintre rapid şi accelerat acum e doar ficţiune.

Comunicaţiile şi transportul sînt importante nu doar pentru economie, ci şi din punct de vedere social. Decăderea serviciilor statului a dus şi o să ducă tot mai mult la o societate tot mai izolată, mai fragmentată şi paralizată. Acelaşi efect de izolare şi abandonare a unor mari categorii de oameni îl au şi “reformele” din educaţie şi sănătate, respectiv privatizarea lor pe jumătate şi îngrădirea accesului la ele. (Pentru un excelent tablou al impactului ultimei reforme din sănătate, lucruri şi detalii care au apărut mai puţin la televizor, aici.)

Sigur, acum există nenumărate firme de curierat, mai multe automobile ca niciodată şi firme de transport private care au preluat o parte din călătorii dezamăgiţi de CFR. Da, dar mulţi nu au acces la ele. Tot mai mulţi oameni rămîn tot mai în afara societăţii. L