Chiar dacă pe acest final de sezon, gândurile tuturordinamoviştilor sunt ocupate de un singru joc, finala de Cupă cuSteaua, trebuiau să joace şi cu Victoria Brăneşti. Un meci aparentfără niciun haz, dar cu ceva miză, pentru că Dinamo nu eracalificată matematic în Europa. Avea nevoie de victorie pentru a semenţine la egalitate de puncte cu Rapid şi a spera la un loc patrucare îi scuteşte de un tur preliminar la vară.
Şi au obţinut-o, dar nu en fanfare, cum se aştepta toată lumeaînainte de meci, şi cum se aştepta toată lumea în minutul 2, cândBakaj deschidea deja scorul. A fost o primă repriză controlatăcap-coadă de Dinamo, şi după ocaziile ratate, săraca audienţă ar fiputut lua oricând parte la un masacru ca cel suferit de Brăneşti înGiuleşti, 1-7. N-a fost însă aşa. Dinamo s-a mulţumit cu puţin,goluri nu s-au mai marcat şi la pauză tabela arăta un mulţumitor1-0.
Furtună în a douarepriză
După odihnă, din tot jocul la siguranţă n-a mai rămas nimic. Şiasta în mare parte datorită Brăneştiului, care şi-a adus aminte căpână la urmă mai contează şi cum mori. Avram a ratat din poziţie desingur cu Bălgrădean, minutul 50, după care antrenorul oaspeţilorl-a introdus pe teren pe Zuluf. Şi anonimul Zuluf era să le stricepetrecerea dinamoviştilor. Mai întâi l-a făcut varză pe Bărboianuşi a scos un penalty din care Brăneştiul a egalat, apoi singur cuBălgrădean a tras în acesta iertându-i pe adormiţii lui Andone deun 1-2 ruşinos. Djakaridja Kone a făcut însă 2-1 pentru Dinamo dupăo fază fixă, dar nici atunci lumea nu s-a liniştit. Zuluf a maiarătat o dată că-i pare rău că merge la matineu şi îl forţează peBălgrădean să-l faulteze din poziţie de ultim apărător. În poartă aintrat Bărboianu, pentru că Andone efectuse toate schimbările, darolteanul n-a primit gol. A mai primit însă Brăneştiul, aşa, pentruliniştirea apelor. Cum de la cine? De la Dănciulescu, care a pu