Anunţasem titlul ("Votul paralel"), urma să ţin şi conferinţa. Săptămâna trecută, la Institutul de Studii Populare. O minte raţională ar fi aşteptat să comunic ceva, după care ar fi comentat argumentele enunţate. Comentatorii de la noi se ridică însă deasupra raţiunii şi plutesc direct în sferele inspiraţiei. Aşa se face că am găsit un articol despre ceea ce... urma să spun.
Mi s-a mai întâmplat. Acum ceva vreme anunţasem că voi vorbi despre mandatul imperativ. Cineva s-a apucat să mă corecteze în avans, doar pe baza a ceea ce presupunea (eronat) că voi spune. Altădată am anunţat un titlu mai curios: "Guvernare fără ziare". S-a umplut sala cu oameni care aşteptau, pesemne, să denunţ "presa ticăloşită". Aproape nimeni nu citise subtitlul: "Despre Amendamentul I". Formula "guvernare fără ziare" este o celebră expresie a lui Jefferson, care apare într-o scrisoare a acestuia din 1787, expediată pe când era ambasador în Franţa şi în care deplângea evoluţiile din ţara sa. Orice om cu o minimă cultură politică ar fi intuit că prelegerea urma să analizeze clauza libertăţii tiparului conţinută în primul amendament al Constituţiei Statelor Unite. Curioşii care veniseră pentru altceva au fost nevoiţi să suporte, timp de două ore, comentarii despre diferitele tipuri de licenţiere a tipăriturilor în secolele XVII-XVIII.
Acum, vizionarul nostru credea că ideea "votului paralel" ascunde un plan distilat într-un "laborator" ocult al politicii pentru a organiza simultan alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Din păcate, lucrurile se petrec precum în celebrul banc de la Radio Erevan. "Este adevărat. Doar cu o corecţie minoră: nu i s-a dat, ci i s-a furat etc".
Votul paralel este un sistem de vot. Este de obicei aşezat în categoria sistemelor de vot mixte. Acestea combină două logici electorale. Spre exemplu, o logică majoritară şi una proporţională.
Din aces
