Partida dintre Oţelul Galaţi şi Poli Timişoara a ţinut pe jar o ţară întreagă iar suporterii ambelor echipe au creat super atmosferă oriunde au urmărit meciul, fie că a fost vorba de stadion sau de pieţele din centrul oraşelor.

Timişorenii au urmărit meciul pe eranul din Piaţa Unirii, stând pe scaune sau pe iarbă iar fanii echipei de la malul Dunării, adunaţi pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor, au trăit emoţiile în picioare .

Jackie Ionescu: "Valoarea jucătorilor, echipei şi forţa psihică au fost anulate la Galaţi"

Miile de suporterii din Galaţi au venit echipaţi exact ca pe stadioane : steaguri, pancarde, fluiere, vuvuzele chiar şi petarde.

Primul gol al oţelarilor a aruncat în aer Galaţiul.

Un vuiet puternic a cuprind tot oraşul atunci când a Liviu Antal a marcat în poarta alb-violeţilor în minutul 15 al primei reprize. GGGOOOLLL !!!

Pe platoul Esplanadei Casei de Cultură a Sindicatelor, pumnii stânşi au devenit mâini întinse în aer în semn de bucurie, extaz, victorie.

Picioarele s-au desprins de cimentul acoperit în proporţie de 80% de coji de seminţe şi inima suporterilor a început să bată din ce în ce mai tare, în concordanţă cu săriturile scurte, dese.

Microbist sau nu, nu aveai cum să nu te bucuri. Simţeai că se zguduie pământul sub picioare când miile de fani au început să strige, din adâncul plămânilor, "Hai Oţelu, hai Oţelu, ole, ole, ole". Sunetul te cuprinde, te zgâlţâie, te miscă din loc şi-ti încordează toţi muşchii. Te face să uiţi de toate grijile, îţi aminteşte că eşti gălăţean şi că trebuie să tii pumnii strânşi până la capătul partidei.

În celălalt capăt al tării, la Timişoara, suporterii lui Poli au sperat la revenirea echipei lor. De abia în a doua parte a meciului, golul marcat de