Mai devreme sau mai târziu vom suporta tarife mai mari la gazele naturale

Fondul Monetar Internaţional (FMI) - un fel de baubau al economiei româneşti - cere cu vehemenţă liberalizarea preţului gazelor. Teoretic, din 2013 ar urma să se scumpească gazele pentru firme, iar doi ani mai târziu, pentru populaţie. Practic, scumpirile ar putea veni mai devreme, din cauza presiunii pe care o pun factorii implicaţi. Toate acestea sunt înglobate în sintagma numită „liberalizarea preţului gazelor“. De fapt, asta înseamnă că preţul gazelor din producţia internă - care este acum de circa două ori mai ieftin decât gazul de import - va fi „aliniat“ la preţul gazului de import, ajuns undeva la 400 de dolari pe mia de metri cubi.

Şi firmele care furnizează gazele naturale în diverse zone ale ţării cer de ani buni majorarea preţului gazelor. GDF Suez Energy România a susţinut, în repetate rânduri, că lucrează pe pierderi şi că, mai devreme sau mai târziu, aceste pierderi se vor vedea în factura consumatorului, care va trebui să plătească. Până şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a anunţat zilele trecute că se gândeşte la schimbarea modalităţii de calcul a tarifelor gazelor naturale, care în traducere va însemna tot scumpiri pentru unii consumatori sau chiar pentru toţi, indirect. Este doar o chestiune de timp până ce ANRE pune în practică tot ce propune, pentru că trebuie modificată legislaţia privind gazele naturale.

Orice scumpire a gazului afectează populaţia

În prezent, reglementările naţionale presupun ca gazul de import să se amestece cu cel intern, iar ce rezultă este un preţ unitar, reglementat de stat, prin ANRE, mult mai ieftin decât în Europa, spun specialiştii. Este mult mai ieftin pentru că este din producţia internă şi nu este „umflat“ la preţ ca gazul rusesc. Dar şi populaţia are venituri mult mai m