Oamenii, întâmplările, obiectele şi locurile rămân mereu nişte necunoscute în spaţiul ficţional al lui Amos Oz. „Scene de viaţă campestră“, cea mai recentă carte a cunoscutului prozator israelian, apare în librăriile din România.

Volumul confirmă victoria unui scriitor care a cucerit deopotrivă cititorul profesionist şi cititorul amator, victorie care se datorează faptului că Amos Oz nu este - prin literatura sa atât de apreciată în lumea întreagă -,decât scriitor, adică artist. Cărţile sale confirmă lipsa vocaţiei de hermeneut. În proză, Amos Oz nu descifrează şi nu se erijează niciodată în filosof, sociolog sau istoric. Preferă să rămână un povestitor care inventează lumi fără să le interpreteze.

În limba română au apărut până acum suficiente mostre din literatura sa. „Scene de viaţă campestră", un „roman din povestiri" în care palpită enigmatic Tel Ilan, un sat straniu ca oricare altul, confirmă atât o viziune, cât şi un stil. Pe de o parte, iese la iveală stranietatea din gesturile, hotărârile, cuvintele şi mai ales tăcerile unor personaje lăsate incomplete pentru ca cititorul să le completeze. Ei i se alătură bizareria unui spaţiu, „cel mai frumos sat dintr-o patrie levantină", cum e descris în primele pagini, în care se întâmplă lucruri de neînţeles şi în care relaţionează fiinţe care ascund ceva, de multe ori fără să ştie.

Pe de altă parte, cartea pune în lumină forţa stilului anticalofil al lui Amos Oz, care povesteşte cu un firesc demn de un mare scriitor, descrie fără zorzoane stilistice şi observă fără să divulge. Intitulată „Moştenitorii", prima dintre cele opt povestiri din volum etalează în efigie nu invazia, ci permanenţa stranietăţii în aşa-numitul cotidian. Un străin care „nu era tocmai un străin" pătrunde în universul aparent idilic al lui Arie Tzelnik. El este declanşatorul prin care prozatorul scoate la suprafaţă eterni