Este arhitectul-şef al municipiului Cluj-Napoca de doar doi ani, însă de când era o adolescentă ştia că va face carieră în arhitectură.

Nu există proiect perfect, însă există proiecte foarte bune, iar o persoană care lucrează în acest domeniu, ca să fie apreciată, trebuie să aibă o vedere în spaţiu excepţională. „E o meserie extraordinar de fascinantă, e ca şi cum ai face un rebus, dar tridimensional“, spune Subţirică.

A studiat alături de cei mai buni

Arhitecta a fost numită în funcţie în luna martie a anului 2009 şi prin mâinile sale au trecut proiecte precum pietonala de pe Bulevardul Eroilor, Piaţa Unirii sau Piaţa Muzeului. Până să ajungă aici a bătut drum lung, la propriu.

După ce a absolvit liceul în Cluj-Napoca, la profil matematică-fizică, în 1979 a terminat cu brio cursurile la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. Facultatea, pe atunci institut, era cotată printre primele din lume, povesteşte arhitectul-şef al oraşului.

„Insitutul era foarte bine cotat pe plan mondial, aveam colegi din Vietnam, chiar şi din Coreea. Am întrebat o colegă străină de ce a venit în ţara noastră la facultate şi mi-a zis că a venit pentru că s-a uitat pe nişte statistici ale UNESCO şi a descoperit că «Mincu» se clasa pe al doilea loc după Yale. M-am mirat, deoarece în România se proiectau blocuri prefabricate. Ea mi-a spus, însă, că nu de asta s-a ţinut cont în statistici ci de absolvenţi. Avem mulţi români arhitecţi în străinătate care dau renume şcolilor de aici“, a povestit arhitecta.

Pe atunci era o atmosferă foarte intensă şi concurenţială. „Nu erau computere şi desenam totul manual. Contează foarte mult pentru un arhitect să aibă vedere în spaţiu, în momentul în care desenează trebuie să ştie cum va arăta spaţiul respectiv. Computerul e un mare ajutor, îţi uşurează munca, însă pe de