De-o parte China, cu rezerva sa mamut de 3 trilioane dolari. De cealalta parte grosul lumii civilizate cu datorii publice absolut barbare (numai SUA puncteaza cu 13 trilioane dolari). Nu vi se pare ceva putred in Dane... pardon... Grecia, Irlanda, Spania ma rog, intregul Vest? Sa speri insa ca lucrurile vor merge schiopatand mai departe, ca si pana acum, si ca grosul veniturilor bugetare va merge in perspectiva spre plata datoriilor publice (cam ca la japonezi acum, cu 200% din PIB datorie guvernamentala) si asta fara convulsii sociale, reprezinta dovada ca stai bine la auto-hipnoza. Trecem in revista mai jos posibilele scenarii de spalare a datoriilor publice la nivel global si victimele lor colaterale.
Mega-austeritateaAvantaj SUA, acolo mai e loc din belsug in materie de fiscalitate (vezi combustibilii indecent de ieftini, taxarea la nevoie a consumului-adica TVA, etc). Din pacate, clasa politica de acolo si-a cam facut un obicei in a promite scutiri de taxe pe banda rulanta, mai ales in anii electorali, asa ca o schimbare de discurs pentru apostolii cresterii prin consum e mai greu de imaginat. Iar despre Europa, ce sa mai spun, suntem campioni la fiscalitate, de unde sa mai intindem coarda? Populatia imbatraneste in plus pe vechiul continent (emigratia atenueaza efectele pe piata muncii dar generatia baby-boom urmeaza sa isi ceara in curand banii economisiti in fondurile de pensii).
Deocamdata, se pare ca au aparut primele masuri in aceasta directie, cu ceva taieri de cheltuieli guvernamentale, majorari ale varstei de pensionare (poate reusesc sa o duca la concurenta cu speranta de viata, sa nu observe batranii ca fondurile de pensii sunt falimentare?), etc. Singura problema este ca salvarea bancilor a pus in carca bugetelor publice o povara mult prea mare pentru a fi sustinuta de cosmetizarile bugetare care se incearca in acest moment. Si
