Azi o sa fiu, cum se zice, "scurta": trimit doua materiale video si text mai putin, pentru ca sunt intre un interviu cu fratii Dardenne si un film de Naomi Kawase, care in acest an a fost selectionata in Competitia Oficiala. In scrisoarea video de azi, cu doua bretele asimetrice (ca "bretelele" filmului lui Terrence Malick) va vorbesc despre tandrul "Le Havre" de Aki Kaurismaeki si despre esecul Evei Ionesco cu "My Little Princess", iar scenarista Andreea Valean va spune mai multe despre "Firuza", de Barmak Akram, pentru care cauta finantare la Cannes.
"My Little Princess", de Eva Ionescu, e un film care nu prea are cum deveni la fel de controversat cum au fost fotografiile erotice pe care fotografa franceza de origine romana Irina Ionesco i le-a facut fiicei sale minore, Eva. La primul film regizat, fosta Lolita da impresia ca si-ar regla conturile cu trecutul, spalandu-si imaginea si marsand pe propria-i nevinovatie. Filmul nu e slab, ci e de categoria E. Povestii ii lipseste structura, iar regizoarea se tine de fusta mamei, incercand sa dea filmului calitatea vizuala a fotografiilor, numai ca nu e in stare sa recompuna poetico-pervers asa cum se pare ca si-a propus realitatea al carei personaj a fost. Muzica atotprezenta si neinspirata inunda povestea, marindu-i aerul pretentios si neverosimil.
Scrisoare VIDEO de la Cannes:
Pe ecran, mama se numeste Hana Giurgiu, iar fiica Violetta. Bunica interpretata de o doamna (Georgeta Leahu) banuiesc neprofesionista, tot rezidenta in Franta cum cred ca e si fetita Anamaria Vartolomei, asculta la un moment dat un discurs al lui Ceausescu la radio, iar in alte numeroase momente se roaga. Actiunea se petrece in anii '70, dar amanuntul cu Ceausescu poate fi un indiciu al unei neglijente generale si a unei lipse de consistenta vizibile de la primele cadre. Pentru Eva Ionescu, acest film poa
