In urma cu vreo zece ani am vazut pe standul unui vinzator de maruntisuri un obiect demn de Monty Python. La prima vedere nimic deosebit; era un simplu ceas de perete, din plastic, din acelea care functioneaza cu “1 baterie AA (inclusa)”. Un ceas dintre milioane de alte ceasuri cumparate cu containerul din China.
Nici din punct de vedere tehnic nu iesea in evidenta. Avea, ca de obicei, trei limbi. Una mai scurta si mai groasa pentru indicatul orelor, una mai lunga pentru minute si, o pata de culoare, o a treia limba, subtire si rosie, ce se invirtea sacadat marcind trecerea secundelor (doar v-am spus ca bateria AA era inclusa!).
Si cu Monty Python cum ramine? Simplu! Imaginea de pe cadran reprezenta un Cristos rastignit, iar axul celor trei limbi invirtitoare era amplasat exact in zona organelor genitale.
Regret si acum ca nu l-am cumparat; cu greu poti gasi o mostra de kitsch de o asemenea anvergura. Am ezitat vreo zece secunde; pina sa ma hotarasc sa-l iau fusese deja cumparat de doi barbati.
Inainte de a ma apuca sa scriu m-am dus la Sf. Goagal si am gasit repede ceva similar. E adevarat ca e cam mohorit si ca secundarul nu e rosu, dar sa nu fim mofturosi; cu doar $15 (plus transportul) poti deveni mindrul posesor al unui “Jesus Christ Cross Wall Clock is Decorate any room in your home or office with our 10 inch wall clock. Black plastic case. Requires 1 AA battery (included).”
E vorba de un kitsch? E dovada unui monumental prost gust? E o blasfemie?
Raspunsul tine de gusturile fiecaruia. Cei doi barbati (tata si fiu ?!?!) care l-au cumparat pareau foarte incintati si nu erau deloc deranjati de posibila “blasfemie”. Urmarindu-le reactia tind sa cred ca erau, pur si simplu, sincer incintati de perspectiva de a avea in casa un ceas decorat cu un crucifix.
Haideti sa facem un exercitiu mental acum. Haideti sa mutam in vii
