SELECŢIE. Lungmetrajele despre puştani abuzaţi timoraţi, cu relaţii conflictuale cu adulţii constituie nota dominantă a primei jumătăţi a Cannes-ului din 2011.
Lupta pentru supremaţia în interiorul acestui sub-gen se dă la Cannes între "We Need to Talk about Kevin" şi "Le gamin au velo", iar la capitolul complexitate, câştigă lungmetrajul regizat de Lynne Ramsay în defavoarea celui realizat de Jean-Pierre şi Luc Dardenne.
Cel dintâi este o adaptare neconvenţională a unui best-seller de Lionel Shriver; de altminteri nici nu putea fi vorba de o transpunere ortodoxă, căci structura cărţii se articulează dintr-o succesiune de scrisori ale Evei Khatchadourian (Tilda Swinton în film) şi ale tatălui fiului ei, Franklin (John C Reilly), ambii încercând să elucideze implicarea lui Kevin (Ezra Miller) într-un masacru de la liceul acestuia. Ramsay alege să se bazeze pe două fire narative cu progresii paralele pe care le alternează meticulos: primul e viaţa Evei din prezent, cel
de-al doilea, amintirile ei despre cum şi-a adus pe lume fiul şi relaţiile din interiorul familiei până la momentul tragediei.
Subiectul care i-a dat pe tavă filmului eticheta de "controversat" - masacrul –
de-abia apare pe ecran. În centru este dinamica relaţiei dintre mamă şi fiu, tatăl rămânând în fundal. Ramsay reuşeşte, bizuindu-se nu puţin pe forţa lui Swinton şi a lui Miller - un portret percutant al unei relaţii reci şi agresive de ambele părţi din care momentele de tandreţe sunt cvasi-absente, fără a-şi aborda vreodată frontal subiectul. "We Need to Talk about Kevin" este o dramă pursânge, extrem de bine construită dramaturgic, cu un lirism rezervat al imaginii şi o excelentă compoziţie a cadrelor.
PREZENTARE. Lynne Ramsay şi actorii din "We need to Talk about Kevin"
Foto: Reuters
ECHIPĂ. Fraţii Dardenne,
