Steaua a cîştigat dintr-un penalty născut de Szekely şi transformat de Dică, în faţa unui adversar apatic şi fără motivaţie, salvat deja de grijile retrogradării

Mureşul lui Sabău scosese un punct etapa trecută, în Giuleşti, cu o filozofie parcimonioasă, mizînd pe teoria micii ciupeli la contraatac, asezonată cu niscaiva noroc. În Ghencea, a schimbat doar stadionul şi cartierul pentru a pune în practică aceeaşi linie: joc muncitoresc, spaţii blocate, sudoare gîrlă şi Doamne, ajută! în ofensivă.

Au rezultat 45 de minute în care ardelenii s-au certat cu careul advers, iar tricourile albe au umplut pînă la refuz doar propria jumătate de teren. N-a fost greu pentru Steaua în aceste condiţii să vină peste poarta lui Balauru. Nicoliţă (3), Răduţ (8) şi Brandan (18) s-au înscris primii pe lista ocaziilor, dar finalizarea nu le-a trădat niciodată sezonul trist, cu mingi aruncate mult peste transversală sau blocate simplu de oaspeţi.

Răduţ (19) a încercat apoi să spargă monotonia cu un şut la colţul scurt, oprit de goal-keeper-ul advers. O străfulgerare a fostului internaţional de tineret în faţa impotenţei ofensivei roş-albastre, care s-a trezit însă brusc şi neaşteptat în minutul 25, cînd hulitul Szekely a scos un penalty izbăvitor într-un moment în care lumea aproape că prinsese să sforăie în tribune.

Misiunea a încheiat-o Dică, un 1-0 pe care tot el a fost apoi la un pas să-l dubleze: pasă în adîncime, a trecut pe lîngă Balauru, dar a pus balonul doar în plasa laterală (31). Ultima zvîcnire a Stelei în prima repriză, completată de primul semn de viaţă al trupei mureşene: cap Zaharia, puţin pe lîngă bară.

După pauză, Sabău a mutat cu Didi în locul lui Zaharia, sperînd să forţeze cu prospeţimea brazilianului în dauna apatiei fostului stelist. Calcule eronate, căci ardelenii au rămas tot în propria carapace, fără vel