Sudul Nicaraguei - ocean, lacuri şi vulcani - mi-a redus ritmul la un ralanti bine dispus. Sursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREA

1 /.

În săptămâna petrecută la Rivas îl întâlnesc pe Brett, care e hotărât să se stabilească în oraş, scop în care deja şi-a închiriat o cameră contra 70 de dolari pe lună, şi caută o casă în care să se mute pe viitor.

Adevărul e că deşi Rivas e trecut cu vederea de ghidurile turistice, iese în evidenţă cel puţin prin poziţionarea lui la 45 de minute de Pacific şi tot atâtea de unul din cele mai mari lacuri ale Americii Latine.

Brett are 38 de ani şi vine din Arizona, unde a predat fizică după ce a părăsit serviciul din flota militară (navy, nu marines, ţine să precizeze).

"Am intrat în marină pentru că îmi închipuiam că o să fac scufundări, şi pentru că îmi trebuiau bani pentru colegiu. E singura sursă de bani de şcolarizare pentru copiii din familiile cu venituri mici. Cei bogaţi nu-şi trimit copiii în armată."

Modelul lui e Socrate, "pentru că a mers până la capăt pentru ideile lui". S-a înscris voluntar la unitatea de pompieri din Rivas, care din lipsă de fonduri publice se bazează pe donaţii şi cele câteva autospeciale desperecheate, modele vechi ruseşti şi americane. Vrea să continue să predea fizică la o şcoală din oraş, tot ca voluntar.

Departe de a se resemna în filosofie, e hiperactiv şi consideră că viaţa oferă inepuizabile situaţii comice prin care poţi să zdruncini status-quo-ul. El numeşte asta "shaking the sheep".

Una din ideile care ne vin în joacă, şi la care status quo-ul meu personal nu aderă decât pe jumătate, este să cumpărăm o bărcuţă gonflabilă cu care să trecem lacul până pe insula Ometepe. În diminea