Oţelul ajunge la masa bogaţilor în Champions League cu un buget minuscul, cu salarii decente, cu tineri crescuţi în oraş şi cu fotbalişti no name ajunşi celebri luni la malul Dunării

Poveste de succes made in Romania: Oţelul devine regină cu un buget modest, puţin peste 5 milioane de euro anual, cu salarii decente, cu jucători necunoscuţi făcuţi vedete peste an exclusiv pe terenul de fotbal. Probabil că microbiştii din România nu recunosc 3-4 elevi de-ai lui Munteanu dacă-i întîlnesc pe stradă.

Eroii de la Dunăre formează un mix reuşit între localnici no name, ajunşi staruri sub comanda de tip german a lui Dorinel, şi fotbalişti silitori, fără fiţe, aduşi pe sume mai mult decît modeste de la echipe de mîna a doua din ţară sau din străinătate. Iată portretele cîtorva dintre protagonişti:

Probabil portarul anului

Grahovac a fost integralist în toate cele 32 de meciuri jucate pe teren de Oţelul. A primit 25 de goluri, Galaţiul avînd a doua apărare din Liga 1, după Rapid. Bosniacul de 28 de ani a fost adus pe 50.000 de euro de la Borac Cacak.

Fundaşii, copiii Dunării

Rîpă (21 de ani), Sîrghi (25 de ani), Petean (23 de ani) şi Cojoc (22 de ani) sînt gălăţeni get-beget. Primii doi cochetează cu prima reprezentativă şi au luat de mai multă vreme minţile granzilor din Bucureşti. Sînt declaraţi netransferabili pentru România. Stîlpul apărării e Sergiu Costin, 32 de ani, cel mai experimentat jucător din lot, cu 291 de meciuri în prima divizie. Alături de Paraschiv, este cel mai vechi din lot, amîndoi sosind în 2006 la Galaţi. Sălăgeanu (28 de ani) a ajuns titular ca fundaş stînga, după ce a evoluat în prealabil la formaţii modeste, precum Gloria Bistriţa, Olimpia Satu Mare şi Someşul Satu Mare. Mai e şi Perendija (25 de ani), cîndva speranţă la Partizan Belgrad, dar care s-a pierdut pe drum, pe la FK