De ce joacă Islamabadul la patru capete?

La jumătatea săptămânii trecute, Pakistanul a fost zguduit de unul dintre cele mai sângeroase atentate sinucigaşe din istoria sa. Operaţiunea a fost desfăşurată de către talibanii pakistanezi sub pretextul răzbunării uciderii lui Osama Bin Laden. O pereche de atentatori sinucigaşi a atacat un centru de recrutare al Corpurilor de Frontieră ucigând 80 de oameni şi rănind grav alţi 120. A fost primul atac major întreprins de către militanţii islamişti, după raidul comandourilor americane împotriva liderului Al Qaeda. Evenimentele din ultima vreme confirmă, de fapt, că Pakistanul rămâne el însuşi un epicentru al războiului împotriva terorii. Şi totuşi, este un lucru pe care tindem să îl trecem prea uşor cu vederea în această efervescenţă a denunţării cu orice preţ a ipocriziei şi jocului „dublu“ practicat de autorităţile pakistaneze.

Sigur, este greu de crezut că Bin Laden locuia într-o fortăreaţă situată într-unul dintre cele mai militarizate oraşe din ţară, sub nasul armatei, fără protecţia şi binecuvântarea implicită a serviciilor secrete pakistaneze. Pe de altă parte, nu ar trebui să uităm că, în ultimii ani, autoritatea formală a Islamabadului a devenit ea însăşi ţinta unui asalt islamist al cărui scop este eliminarea sistematică a liderilor politici moderaţi şi destabilizarea cu orice preţ a ţării. În acest sens, asasinarea fostului premier Benazir Bhutto, în 2008, face parte dintr-un tipar mai larg care continuă şi astăzi. Iar 2011 nu face excepţie. Un val de asasinate a cuprins Pakistanul încă din primele zile ale noului an: la 4 ianuarie, guvernatorul Punjabului (Salmaan Taseer) a fost asasinat, iar la 2 martie ministrul Minorităţilor (Shahbaz Bhatti - singurul creştin din guvern) a fost împuşcat în Islamabad. Ce aveau cei doi în comun? Amândoi erau susţinătorii unei societăţi deschise, tolerante, egalitare