Lobbyiştii pot acţiona ca un agregator eficient de informaţie sintetică pentru decidenţi. Singurul lor păcat este subiectivitatea intrinsecă.

Articol din dosarul Lobbyiştii României, publicat în FP România nr. 22 (mai/ iunie 2011). Adevărul şi FP România organizează marţi - 17 mai o dezbatere cu tema Despre Lobby şi alţi demoni Prima mea observaţie este că instituţia lobby-ului mi se pare ca aparţinând de drept democraţiilor consolidate. Capacitatea de a desfăşura această activitate delicată în condiţii de acceptanţă socială, profitabil şi, în acelaşi timp, sigur din punct de vedere penal pentru lobbyişti depăşeşte cu mult cadrul democraţiilor incipiente, aşa cum e România. Pentru a deveni funcţională şi în acelaşi timp utilă social, activitatea de lobby trebuie să se desfăşoare într-un cadru de reglementare solid, într-un sistem de controale încrucişate, formale şi informale, din partea societăţii în ansamblu. Mie mi se pare evident că România nu se află în postura de a putea gestiona şi reglementa eficient o astfel de activitate, după cum o arată – cu asupra de măsură – domenii mult mai simple unde eşuăm cu seninătate (dezbaterea parlamentară, achiziţiile publice, piaţa de capital, întreg sectorul companiilor de stat, ansamblul aşa ziselor “preţuri reglementate” etc.). Carevasazică lobby-ul este o arie de competenţă foarte rarefiată, care presupune oameni de calitate, dar şi înţelepciune atât din partea prestatorilor, cât şi din cea a reglementatorilor, în primul rând datorită liniei foarte subţiri care separă această activitate de înfricoşătorul “trafic de influenţă”. Nenorocirea este că în absenţa unui cadru transparent si reglementat, în România se face lobby informal peste tot; e un talmeş balmeş de interese, mai mult sau mai puţin obscure, şi în cea mai mare măsura cu caracter oneros şi nelegitim. Lobby-ul românesc de astăzi e asemenea prostituţiei: toa